Cu cât eşti mai fericit,
cu atât timpul trece mai repede, spunea Plinius cel tanar , consul roman si apropiat
al imparatului Traian.
Mii de ani mai tarziu, Albert Einstein
a revolutionat lumea academica cu teoria timpului relativ. El a emis ideea ca Spaţiul şi timpul sînt
„relative“, curgand în mod diferit pentru fiecare dintre noi.
Modul in care
constientizam timpul este un mister pentru cercetatori. Nu s-a gasit o zona
anume in creier dedicata perceptiei timpului. Avem un ceas biologic care ne
ajuta sa ne reglam somnul, insa nu are niciun rol in estimarea secundelor,
minutelor sau anilor. Minutele,
secundele sau anii sunt masurati diferit si in functie de varsta, studiile
aratand ca batranilor li se pare ca timpul trece mai repede decat li se pare
copiilor.
Indiferent de varsta insa, oricine “stie”
cat de “scurta” este vacanta mult asteptata si cat de greu trece timpul cand
asteapta in fata unui cabinet medical sau in trafic.
Un spectacol frumos, o petrecere sau
intalnirile cu prietenii se termina nedrept de repede in timp ce cartile
plictisitoare par ca nu au sfarsit.
Trecerea timpului este deci o
problema de perceptie. Cand suntem veseli, multumiti, inconjurati de prieteni
si facand lucruri care ne fac placere, timpul “zboara”. Cand suntem bolnavi,
suparati, singuri sau cand trebuie sa facem lucruri neplacute, ziua pare ca nu
se mai termina.
Asa cum facem deosebirea intre dulce
si amar sau intre cald si rece, tot asa evaluam si trecerea timpului – timpul
“frumos” zboara, timpul urat se “taraste”.
Fericirea pe care o simtim este forta care impinge nisipul in clepsidra cu
care masuram timpul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu