Societatea
este orientată predominant către pedepsirea acestor comportamente, uitând că
majoritatea delincvenţilor minori reprezintă copii aflaţi în derivă, victime
ale nepăsării, ale violenţei, ale abuzului fizic şi psihic, captivi într-un
mediu familial ostil, în care nu găsesc nici răspunsuri, nici împliniri.
Starea actuală
România ocupă unul dintre primele locuri în lume în ceea ce priveşte
violenţa în şcoli, este concluzia unui studiu al Organizaţiei Mondiale a
Sănătăţii. Studiul, efectuat în 37 de ţări din întreaga lume, sublinia că peste
50% dintre profesorii din România raportează acte de violenţă la cursurile lor,
ca rata absenteismului şcolar este in
crestere.
Chiar si numărul de conflicte violente între fete a crescut şi au
existat chiar si cazuri de violenţă care au necesitat intervenţia forţelor de
ordine. Totodată, s-a constatat diversificarea
formelor de încălcare a legii, prin apariţia unor forme noi de infracţiuni, cum
ar fi cele de natură electronică.
Aproape că nu trece zi
fără o ştire legată de agresivitatea din instituţiile de învăţământ. Eleve
violate, filme cu "actori" juvenili, înjurături, ameninţări, pumni,
înjunghieri. Concluzia pare să fie una clara: multi elevi se poartă ca şi cum
nu mai ştiu de frica nimănui şi cred că totul este permis.
În urma unor reportaje
fulminante de natură să aducă mult dorita audienţă, precum şi a altor
facilităţi ale zilei, cum ar fi telefoanele mobile cu camera video şi
Internetul, aceste aspecte nefericite au devenit mult mai vizibile. Există
violenţă în şcoli mai multă decât în trecut? Se pare ca da si nivelul ei depinde
de gradul de civilizaţie.
Dar cine sunt vinovaţii?
Sistemul
de invatamant pare a fi inca neadaptat, aflat in deriva; părinţii, sunt mai
preocupaţi de serviciu decât de educaţia copiilor; mass-media promovează modele
artificiale şi negative; inspectorii şcolari nu monitorizează şi nu controlează
suficient aplicarea regulilor in şcoli. Majoritatea părinţilor nu valorizează
educaţia şcolară. Părinţii trebuie sa conştientizeze că acţiunile, inacţiunile
şi dispoziţiile lor pot afecta capacitatea de progres a copilului iar indicatorii
legati de înclinarea spre delicvenţă a copiilor sunt:
v absenţe frecvente si atitudine
indiferentă faţă de şcoală;
v atitudine rebelă faţă de
autorităţile şcolare şi reprezentanţii ordinii;
v reacţii disproporţionate
faţă de diferite situaţii şi faţă de colegi;
v tendinţa de a se asocia
cu elemente depravate;
v utilizarea precoce a
unui limbaj obscen şi violent;
v minciuni şi furturi
frecvente, chiar înainte de vârsta de 9 ani;
v consum de droguri si preocupări
sexuale precoce.
Nimeni nu se naşte infractor
Delincvenţa apare în urma unei suite de factori
(psihologici, sociali, medicali etc.) care influenţează evoluţia copilului încă
din momentul naşterii sale fiind strâns legată de modul în care îşi gestionează
comunitatea resursele, de procesele de educaţie şi de socializare, de modul în
care funcţionează diversele structuri şi instituţii sociale" . Un copil nu se naşte
rău, ceea ce devine el la un moment dat este rezultatul mediului familial şi
social în care a trăit. Ceea ce se întâmplă în jurul copiilor, agresiunile,
certurile, neglijenţa, îi influenteaza asa că suntem cu toţii responsabili
pentru ce avem acum in şcoli, fie şi pentru faptul că suntem consumatori
înrăiţi de senzaţional ieftin.
Lecţia primită - „vinovaţii
se caută şi la şcoală şi acasă”!
