referat Ernest Rutherford

Ernest Rutherford

(1871-1937)

 

Ernest Rutherford a fost un mare fizician şi chimist, celebru pentru propunerea modelului planetar al atomului, dar şi pentru descoperirea şi studiul anumitor tipuri de radiaţii.

Ernest Rutherford s-a născut la Spring Grove (oraş numit acum Brightwater), în Noua Zeelandă. Tatăl său, James Rutherford, era un fermier emigrat din Scoţia, iar mama sa, Martha Thompson, era o profesoară din Anglia. Cu şapte fii şi cinci fiice de crescut, cei doi se descurcau destul de greu. Astfel că familia din care Ernest provenea era una destul de săracă.

La vârsta de 16 ani a intrat la Colegiul Nelson, o şcoală doar pentru băieţi.

Mai târziu, în 1889, a obţinut o bursă la Universitatea Wellington, intrând la Colegiul Canterbury. Acolo se remarcă prin inteligenţa de care dă dovadă şi devine preşedintele societăţii de dezbateri. Absolveşte în anul 1893 şi îşi continuă cercetările acolo pentru o perioadă scurtă de timp, după care merge la Colegiul Trinity, Cambridge, pentru a urma studii postuniversitare în Laboratorul Cavendish. Petrece aici trei ani şi obţine recordul mondial pentru distanţa de la care undele electromagnetice pot fi detectate.

În anul 1898 Rutherford nu ratează ocazia de a deveni profesor de fizică la Universitatea McGill din Montreal, Canada, în urma eliberării acestui post. Fascinat de fenomenul radioactivităţii, Rutherford face numeroase cercetări în această privinţă, iar în anul 1899 descoperă două tipuri de radiaţie emise de atomii de toriu şi uraniu. Le denumeşte radiaţii alfa şi beta şi descoperă că diferenţa dintre acestea este puterea de penetrare.

In anul 1903 Ernest Rutherford, da prima explicatie fenomenului de radioactivitate, demonstrand ca atomii elementelor radioactive emit trei feluri de radiatii : radiatii a cu sarcina electrica pozitiva, radiatii b cu sarcina electrica negativa si radiatii g fara sarcina electrica si a aratat ca atomul nu este indivizibil, radioactivitatea fiind o consecinta a ‘dezintegrarii’ atomilor, aceasta dezintegrare eliberand energie sub forma de radiatii. Astfel, Rutherford isi da seama ca atomul este format la randul lui dintr-un mic nucleu (care contine particule cu sarcina electrica pozitiva-protoni) inconjurat de un anumit numar de particule cu sarcina electrica negativa-electroni.

În 1907 se întoarce în Anglia şi ocupă postul de profesor de fizică la Universitatea Manchester, iar în anul 1908 primeşte Premiul Nobel în Chimie. Acest lucru s-a întâmplat în urma studiilor efectuate la Universitatea McGill, cercetarea sa fiind în domeniul radiaţiilor şi a substanţelor radioactive.
Poate cea mai mare realizare a lui Rutherford a fost descoperirea Modelului Planetar al atomului. El a condus un experiment în urma căruia vroia să afle precis cum este organizat atomul. Acest experiment a avut loc la Universitatea Cambridge, în 1909.
Pe parcursul carierei sale didactice a avut ca studenţi nu mai puţin de nouă laureaţi ai Premiului Nobel. Tot in 1919, bombardand cu particule a un anumit element-Azotul-, Rutherford a reusit sa transforme atomii acestuia in atomi ai elementelor Hidrogen si Oxigen. Prin mijloace artificiale, acest fizician a reusit sa faca primul pas adevarat catre cucerirea energiei care tine unite particulele atomului - energia atomica.

O altă realizare importantă a lui Rutherford este aceea de a fi realizat prima transmutare a unui element în altul. Acest lucru s-a întâmplat în 1919. El a convertit azotul în oxigen prin intermediul unei reacţii chimice. Un alt lucru important s-a întâmplat în 1921, în timp ce lucra cu Niels Bohr, celebrul fizician danez. Rutherford a formulat o teorie despre existenţa neutronilor. Aceasta a fost confirmată în 1932 de către asociatul său, James Chadwick, un fizician englez.

Cariera sa ştiinţifică a fost una înfloritoare, el publicând numeroase lucrări bazate pe cercetările sale, printre acestea numărându-se: „Radioactivitatea” (1904), „Transformările Radioactive” (1906), „Structura electrică a materiei” (1926), iar ultima fiind „Noua alchimie” (1937).

Ernest Rutherford moare pe data de 19 Octombrie 1937, ca urmare a amânării operaţiei sale de hernie. Este înmormântat, apoi, la Londra, în Catedrala Westminster.