Scrisoare de sfarsit de an

Pentru sfarsitul anului am avut de scris o scrisoare. Am scris-o cu sinceritate si am dedicat-o profesoarei de limba romana.

 

 

Dragii mei colegi, stimaţi profesori,

 

Ziua Ultimului Clopotel este o zi fericita si o zi trista in acelasi timp. Suntem bucurosi ca am mai terminat un an scolar si in curand vom deveni liceeni si suntem tristi deoarece cei patru ani petrecuti cu colegii si profesorii nostri s-au terminat.

Temele, notele, profesorii, colegii, prietenia, ingrijorarile, distractia, disputele s-au amestecat frumos in acesti ani care, pana la urma, vor ramane in aminterea noastra ca o perioada senina in care am fost ca o familie.

Si una dintre prezenţele deosebite, care ne-au marcat drumul şi care ne-a arătat calea spre maturizare sunteţi dumneavoastră, doamnă profesoară……

Aţi avut grijă şi înţelegere, umor şi căldură sufletească, reuşind nu numai să ne lărgiţi vocabularul şi să ne îmbunătăţiţi gramatica, ci şi să ne susţineţi în încercările de a ne gasi drumul in viata.

Am simtit dedicarea dumneavoastra, am simtit că vă pasă de fiecare dintre noi, că ne-ati iubit chiar si atunci cand am meritat-o mai putin.

Ati luptat ca sa ne invatati cu o determinare de multe ori mai mare decat a noastra si, daca v-am gresit vreodata cu zburdălniciile noastre, mai mult sau mai puţin amuzante, scuzele noastre sunt cu adevarat sincere.

Vă mulţumim pentru toate eforturile, toată energia şi toată dragostea pe care ni le-aţi dăruit si sperăm că bucuria clipelor trăite împreună şi tristeţea efemeră a despărţirii să ne rămână tuturor în suflet.

Vom păsi către liceu cu parerea de rău că nu veti fi alături de noi.

Si cu ingrijorare căci nu stim daca la liceu noii nostri profesori se vor bucura pană la urmă că doar murdărim geamurile si că nu le spargem, că murdarim băncile dar nu le rupem….
Rememorand intamplarile ultimilor patru ani pot să spun că mă bucur că am avut parte de astfel de colegi si profesori si puteti fi sigură că nu vă vom uita niciodată.

Referat despre Centrala Nuclearelectrica Cernavoda

Centrala Nuclearelectrica Cernavoda este situata langa orasul Cernavoda, la 180 de kilometri est de Bucuresti si langa Canalul Dunare - Marea Neagra.  Amplasamentul celor cinci unitati a fost stabilit pe traseul DN 3A, care face legatura intre localitatile Fetesti si Constanta.

Centrala Nucleară de la Cernavodă este unica din România. În prezent  funcționează unitățile I și II, ce produc împreună circa 18% din consumul de energie electrică al țării.

ISTORIE

 

Ideea unei centrale nucleare a aparut la inceputul anilor 70. Proiectele privind exploatarea uraniului in Romania au luat nastere greu si au fost asociate de catre diversi excentrici, dar si de catre guverne din intreaga lume cu intentiile fostului presedinte Nicolae Ceausescu de a obtine bomba atomica. De mentionat, ca un stat care are capacitatea de a produce energie nucleara poate foarte usor dezvolta tehnologia pentru a obtine periculoasa arma. Ba, mai mult, energia obtinuta prin aceasta metoda este o foarte buna arma politica, in primul rand ca urmare a capacitatii uriase de productie energetica care se poate astfel obtine.

In 1970 in Romania a fost creat Comitetul de Stat pentru Energia Nucleara si, dupa cateva negocieri cu un furnizor rus, la Strejesti au si demarat lucrarile de constructie ale unei centrale neclearelectrice cu cinci reactoare. Ceausescu dorea sa dea Olteniei natale cea mai grozava instalatie industriala din acea vreme. In 1971, Centrala "I" - numele de cod al proiectatei centrale - facea deja angajari de personal.

Numai ca proiectul initial rus a fost respins, pe motiv ca nu era prevazuta o "anvelopa" de protectie deasupra reactorului. Chiar dupa ce partenerii sovietici au acceptat perfectionarea sistemului de protectie, romanii au renuntat la proiect.

Dupa ani de discutii, proiecte si acorduri, in decembrie 1978, Romania semneaza contractele cu AECL pentru componenta nucleara a viitoarei centrale si totodata se stabileste amplasamentul final al acesteia la Cernavoda. Vrand sa fie o afacere cu iz politic, Ceausescu a cointeresat un partener nord-american, AECL Canada. La 17 aprilie 1979, prima cupa de excavator da startul noului santier, iar primul termen de finalizare a primului reactor a fost stabilit peste sase ani Lucrarile au inceput pe amplasamentul de la Cernavoda in doua santiere distincte: unul pentru partea "clasica" a unei centrale electrice si altul specializat pentru camera reactorului. In momentele de activitate continua, antreprenorii adunau un numar total de aproape 10.000 muncitori.

Se lucra la constructia tuturor celor cinci reactoare prevazute in proiect cu cate un decalaj intre ele, numarul 1 si 2 fiind in stadiile cele mai avansate.

Numai ca, in 1981, Romania a intrat in incapacitate de plata a datoriei externe si, ca urmare, finantarea lucrarilor a avut de suferit, iar un an mai tarziu constructia camerelor reactoarelor a fost oprita pentru aproape 18 luni, din cauza directivelor de reducere a importurilor. In pardoseala modulelor reactoarelor trebuiau introduse niste conducte din aliaje care nu se mai produsesera in tara. Intarzierea mare se explica prin faptul ca romanilor le-a fost impus sa produca acele elemente in tara si nu sa le achizitioneze din import.

In martie 1990, lucrul pe santierele de la Cernavoda aproape se stopeaza. Nu mai erau bani si continuarea proiectului nu interesa. Printr-o decizie a guvernului roman, se reiau lucrarile la reactorul cu numarul 1, dupa semnarea unui contract de management cu cei doi antreprenori straini; AECL, pentru partea nucleara, si Ansaldo, din Italia, pentru partea clasica. Apare astfel consortiul PMT, care va coordona executarea proiectului.

Planul inițial, datând de la începutul anilor 1980, prevedea construcția a cinci unități. Daca planurile initiale erau puse in aplicare, jumatate din Romania ar fi fost alimentata azi cu energie de la Centrala Nuclearelectrica de la Cernavoda.

REACTORUL NR. 1 este adus la criticitate, pus in functiune, in aprilie 1996, si la data de 2 decembrie a aceluiasi an este pus in exploatare comerciala. Cheltuielile totale pentru constructia primului reactor au fost estimate la o valoare de aproximativ 2 miliarde de dolari.

Unitatea I are o putere electrica instalata de 706 MW si produce anual circa 5 TWh. 

 

UNITATEA II a fost pornită pe 6 mai 2007 , conectată la sistemul energetic național pe 7 august și funcționează la parametrii normali din luna septembrie 2007. Intre 1990 si 2000, reactorul 2, ca si celelalte trei, a fost in conservare.

Reactoarele nucleare de la Cernavodă utilizează tehnologia canadiană cunoscută sub acronimul CANDU. Apa grea, folosită drept moderator, este produsa la ROMAG PROD Drobeta-Turnu Severin.

În mod cu totul exceptional, când nivelul Dunării scade mult, iar apa de răcire nu mai poate fi pompată în instalațiile de răcire, reactoarele trebuie oprite. Acest lucru s-a întâmplat, de exemplu, în august-septembrie 2003, când centrala a fost oprită timp de trei săptămâni.

 

Pentru realizarea Unitătilor 3 si 4 de la Cernavodă a fost ales modelul unei Companii de Proiect realizată prin parteneriat între statul roman prin intermediul Nuclearelectrica și investitori privați. Cei șase investitori care au depus oferte și au fost selectați initial sunt: Arcelor Mittal România care va deține 6,2 din acțiunile viitoarei companii, Grupul CEZ Republica Cehă – 9,15%, ENEL Italia – 9,15%, GDF Suez – 9,15%, Iberdrola Spania – 6,2% și RWE Germania – 9,15%, în condițiile în care statul roman deținea 51% din acțiuni.In urma retragerii GDF Suez,Iberdrola, Grupului CEZ si RWE Germania statul roman detine actualmente(octombrie 2011) 84.65 % din actiunile SN Nuclearelectrica . Compania de proiect numita EnergoNuclear a fost înființată în martie 2009, iar cele două unitați se estimează că vor fi puse în funcțiune în 2015-2016. Numai ca, din motivatii economice, respectiv scaderea consumului intern de energie, finalizarea celorlalte trei reactoare nu mai constituie o miza.

 

VIZITA

Teoretic, orice cetatean al Romaniei poate vizita Centrala Nuclearelectrica de la Cernavoda. El poate depune o cerere la Societatea Nationala Nuclearelectrica (SNN) SA si apoi va astepta aprobarea. Dupa ce este verificat, daca acesta nu este considerat un pericol, iar intentiile sale sunt pasnice, romanul nostru se prezinta la poarta CNE-Prod, cum se numeste societatea care exploateaza primul si singurul reactor functional deocamdata. Turul centralei se face doar dupa alte si alte verificari ale persoanei si doar dupa ce aceasta isi lasa la poarta mobilul cu camera foto, daca are, orice suport magnetic si orice echipament de inregistrare. Vizitatorii sunt instruiti foarte riguros privind riscurile de orice fel de accident care ar putea avea loc si le este oferit un echipament de protectie.

Cei care au fost in vizita pe santierul de la Cernavoda spuneau ca :

“Poarta de acces are paza armata. La un metru distanta, ne-am trezit intr-un adevarat furnicar de oameni care se miscau in toate directiile, derutandu-ne. Nu credeam ca prin aceasta sita (verificari) ar trece mai mult de 10, 15 muncitori pe zi. Intreaga forfota parea directionata foarte bine, nimeni neavand timp sa ne bage in seama sau sa isi incetineasca pasul din cauza vizitatorilor. Pe castile de protectie erau inscriptionate societatea de care apartin (constructor sau proiectant) si uneori chiar numele. Intrarea pe santier este undeva intre modulul celui de-al doilea reactor, cel aflat in constructii, si al celui de-al treilea. Intre acelea pe care circulam si cladirea rotunda si acoperita cu o sfera care ar fi trebuit sa gazduiasca un al treilea reactor se afla un depozit de tevi, semnalat de o placa. Spre surpriza noastra, distanta prevazuta intre reactoare nu era una kilometrica, ci de doar ceva mai mult de 100 de metri. In spatele fiecarui astfel de modul circular erau proiectate centralele care ar fi transformat aburii produsi in urma fisiunii in curent electric. In dreapta aleii, vizavi de cladiriile reactoarelor, erau montate in linie baraci de fier, de diferite culori, in functie de compania carora apartineau. Pentru ca munca sa fie cat mai eficient organizata, baracile au fost utilate cu aer conditionat si Internet, astfel incat proiectantii si inginerii sa nu fie nevoiti sa paraseasca aria santierului.

Printr-o deschidere nu mai mare de o usa de apartament, aflata la baza modulului cu numarul 2, am patruns in casa reactorului care urmeaza sa fie montat. Si aici se munceste in acelasi ritm. Oamenii intra si ies, urca si coboara pe scarile metalice din apropierea usii. Ni se spune ca lucrarile sunt in faza de instalare a reactorului si abia dupa aceea locul va arata ca o adevarata uzina care produce 700 de megawati pe ora. Undeva la ultimul etaj al constructiei, am intrat doar dupa ce ne-am spalat papucii, in camera de comanda. Panourile abia au fost montate, multe dintre cabluri atarnand inca pe langa peretii de butoane si monitoare. Cativa angajati se invart in jurul aparaturii si se scarpina in barba curiosi. Ei sunt cei care vor lucra la aceste pupitre. Beculetele de deasupra unor inscrisuri tehnice scrise in engleza nu clipesc nici un pic, dar oricum pentru noi nu ar avea nici cea mai mica relevanta. Inginerii care susotesc intre ei, precum niste copii mari, vor trebui sa stapaneasca naravasa operatie de fisiune, bazandu-se pe orice scanteiere a panoului de comanda.

Dupa ce am traversat modulul, am intrat in cladirea imediat alaturata. Am urcat pe scari inguste si am ajuns la cota 117, in sala masinilor. Ne-am trezit in imediata vecinatate a generatoarelor General Electric, aflate chiar in faza de montaj. Masinariile imense par sa monopolizeze tot ce am vazut pana aici. Sunt "neuronii" care vor prelucra primii aburi in 2006.”

O centrala nucleara foloseste ca si combustibil un element chimic mai special, uraniu. Acesta are proprietatea de a fi compus din protoni si neutroni intre care forta de atragere este cea mai mica din natura. Un reactor nuclear inseamna ruperea controlata a acestor legaturi, proces care se soldeaza cu emisii de radiatii. Principiul de functionare a unui reactor Candu este acela ca foloseste apa grea, care atinge temperaturi uriase, ca si mijloc de transport al caldurii in asa-numitele generatoare de aburi - compartimente unde apa este fiarta rapid, din cauza celor 600 de grade ale apei grele. Aburii acestia, cu temperaturi de peste 200 de grade, sunt cei care pun in miscare turbinele din centrala. Generatoarele electrice au o putere instalata de 700 MW.

La Centrala Nuclearoelectrica Cernavoda NU este posibil un eveniment NUCLEAR similar celui de la Fukushima deoarece facilitatile suplimentare prevazute de tehnologia CANDU 6, utilizata la CNE Cernavoda aduc un plus de robustete.

Printre aceste facilitati enumeram urmatoarele:

- utilizarea uraniului natural;

- doua sisteme speciale de oprire a reactorului;

- doua camere de comanda independente;

- doua seturi de grupuri electrogene, din care unul calificat seismic;

- grupuri electrogene mobile;

-surse de apa independente de conditiile exterioare (puturi de mare adancime).

referat Ernest Rutherford

Ernest Rutherford

(1871-1937)

 

Ernest Rutherford a fost un mare fizician şi chimist, celebru pentru propunerea modelului planetar al atomului, dar şi pentru descoperirea şi studiul anumitor tipuri de radiaţii.

Ernest Rutherford s-a născut la Spring Grove (oraş numit acum Brightwater), în Noua Zeelandă. Tatăl său, James Rutherford, era un fermier emigrat din Scoţia, iar mama sa, Martha Thompson, era o profesoară din Anglia. Cu şapte fii şi cinci fiice de crescut, cei doi se descurcau destul de greu. Astfel că familia din care Ernest provenea era una destul de săracă.

La vârsta de 16 ani a intrat la Colegiul Nelson, o şcoală doar pentru băieţi.

Mai târziu, în 1889, a obţinut o bursă la Universitatea Wellington, intrând la Colegiul Canterbury. Acolo se remarcă prin inteligenţa de care dă dovadă şi devine preşedintele societăţii de dezbateri. Absolveşte în anul 1893 şi îşi continuă cercetările acolo pentru o perioadă scurtă de timp, după care merge la Colegiul Trinity, Cambridge, pentru a urma studii postuniversitare în Laboratorul Cavendish. Petrece aici trei ani şi obţine recordul mondial pentru distanţa de la care undele electromagnetice pot fi detectate.

În anul 1898 Rutherford nu ratează ocazia de a deveni profesor de fizică la Universitatea McGill din Montreal, Canada, în urma eliberării acestui post. Fascinat de fenomenul radioactivităţii, Rutherford face numeroase cercetări în această privinţă, iar în anul 1899 descoperă două tipuri de radiaţie emise de atomii de toriu şi uraniu. Le denumeşte radiaţii alfa şi beta şi descoperă că diferenţa dintre acestea este puterea de penetrare.

In anul 1903 Ernest Rutherford, da prima explicatie fenomenului de radioactivitate, demonstrand ca atomii elementelor radioactive emit trei feluri de radiatii : radiatii a cu sarcina electrica pozitiva, radiatii b cu sarcina electrica negativa si radiatii g fara sarcina electrica si a aratat ca atomul nu este indivizibil, radioactivitatea fiind o consecinta a ‘dezintegrarii’ atomilor, aceasta dezintegrare eliberand energie sub forma de radiatii. Astfel, Rutherford isi da seama ca atomul este format la randul lui dintr-un mic nucleu (care contine particule cu sarcina electrica pozitiva-protoni) inconjurat de un anumit numar de particule cu sarcina electrica negativa-electroni.

În 1907 se întoarce în Anglia şi ocupă postul de profesor de fizică la Universitatea Manchester, iar în anul 1908 primeşte Premiul Nobel în Chimie. Acest lucru s-a întâmplat în urma studiilor efectuate la Universitatea McGill, cercetarea sa fiind în domeniul radiaţiilor şi a substanţelor radioactive.
Poate cea mai mare realizare a lui Rutherford a fost descoperirea Modelului Planetar al atomului. El a condus un experiment în urma căruia vroia să afle precis cum este organizat atomul. Acest experiment a avut loc la Universitatea Cambridge, în 1909.
Pe parcursul carierei sale didactice a avut ca studenţi nu mai puţin de nouă laureaţi ai Premiului Nobel. Tot in 1919, bombardand cu particule a un anumit element-Azotul-, Rutherford a reusit sa transforme atomii acestuia in atomi ai elementelor Hidrogen si Oxigen. Prin mijloace artificiale, acest fizician a reusit sa faca primul pas adevarat catre cucerirea energiei care tine unite particulele atomului - energia atomica.

O altă realizare importantă a lui Rutherford este aceea de a fi realizat prima transmutare a unui element în altul. Acest lucru s-a întâmplat în 1919. El a convertit azotul în oxigen prin intermediul unei reacţii chimice. Un alt lucru important s-a întâmplat în 1921, în timp ce lucra cu Niels Bohr, celebrul fizician danez. Rutherford a formulat o teorie despre existenţa neutronilor. Aceasta a fost confirmată în 1932 de către asociatul său, James Chadwick, un fizician englez.

Cariera sa ştiinţifică a fost una înfloritoare, el publicând numeroase lucrări bazate pe cercetările sale, printre acestea numărându-se: „Radioactivitatea” (1904), „Transformările Radioactive” (1906), „Structura electrică a materiei” (1926), iar ultima fiind „Noua alchimie” (1937).

Ernest Rutherford moare pe data de 19 Octombrie 1937, ca urmare a amânării operaţiei sale de hernie. Este înmormântat, apoi, la Londra, în Catedrala Westminster.

referat despre Cultura nationala in secolul 19

Cultura modernă română a apărut și s-a dezvoltat sub o puternică influență din partea culturilor din vestul Europei, în special, cultura franceză și germană. In plus, sub influența tradiției bizantine și slavone, românii sunt, de asemenea, singurul popor creștin ortodox dintre popoarele latine. O contribuție la identitatea sau la cultura românească au mai adus în diverse perioade și alte comunități etnice mai mici sau mai mari, stabilite în cursul secolelor pe teritoriul românesc, ca de pildă, în vechime cumanii, mai târziu romii, evreii, armenii etc..

În Transilvania, deși au fost populația majoritară, românii s-au văzut doar o "națiune tolerată" de către conducerea austriacă a provinciei. La sfârșitul secolului al XVIII-lea s-a ridicat o mișcare de emancipare cunoscută sub denumirea de Școala Ardeleană, care a accentuat vechile origini romane a poporului român și a pus bazele alfabetului latin al limbii române (care, în cele din urmă va înlocui scrierea chirilică). Fruntași ai acestei mișcări au acceptat sa primească supremația papei de la Roma în biserica română din Transilvania, punând bazele Bisericii Unite sau Greco-Catolice românești.

Sfârșitul secolului al 18-lea și începutul secolului al 19-lea a fost marcat în Valahia si Moldova de către domniile fanariote. Școlile grecești au apărut în principate în 1818 iar prima școala românească a fost înființată la București de către Gheorghe Lazăr și Ion Heliade Rădulescu. Anton Pann a fost un povestitor și muzician de succes, Ienăchiță Văcărescu a scris prima carte de gramatică română, iar nepotul sau, Iancu Văcărescu este considerat a fi primul poet român important.

Anul revoluționar 1848 a avut ecouri și în Principatele Române și în Transilvania și o nouă elită, numită „pașoptistă”, în mare parte influențată de cultura franceză, a apărut la mijlocul secolului al 19-lea: Mihail Kogălniceanu (scriitor, politician și primul ministru al României), Vasile Alecsandri (politician , poet și dramaturg), Andrei Mureșanu (publicist și scriitorul actualului imn național) și Nicolae Bălcescu (istoric, scriitor și revoluționar).

Unirea dintre Valahia si Moldova în 1859 a dat un impuls deosebit societății și culturii românești. Pe baza unor înalte școli deja existente au fost întemeiate universități la Iași și la București, iar numărul de instituții culturale si științifice a crescut semnificativ. Noul domn de la 1866 și apoi rege al României Carol I, de origine germană, a devenit un conducător devotat țării de adopțiune, el și soția sa Elisabeta numărându-se printre principalii patroni ai artelor. Un mare impact în literatura română l-a avut cercul literar Junimea, fondat de un grup de personalități în jurul criticului literar Titu Maiorescu, în 1863. Acesta a publicat revista Convorbiri literare, unde au publicat, printre alții, Mihai Eminescu, cel mai mare poet al României, Ion Creangă, un povestitor de geniu și Ion Luca Caragiale, autor de nuvele si schițe devenite clasice, și cel mai mare dramaturg al României. În aceeași perioadă Nicolae Grigorescu și Ștefan Luchian au fost printre fondatorii picturii moderne române; compozitorul Ciprian Porumbescu, originar din Bucovina, s-a distins, de asemenea, în această perioadă.

În Transilvania, mișcarea de emancipare a devenit mai bine organizată în 1861 și o importantă organizație culturală ASTRA (Asociația Transilvaniei pentru Literatură română și de cultură a poporului român) a fost inființată la Sibiu, sub îndrumarea mitropolitului ortodox român Andrei Șaguna. Aceasta a contribuit la publicarea unui număr mare de cărți de limba română și ziare, precum și între 1898 și 1904 a publicat o Enciclopedie Română. Printre cele mai importante personalități din această perioadă sunt: romancierul și publicistul Ioan Slavici, prozatorul Panait Istrati, poetul și scriitorul Barbu Ștefănescu Delavrancea, poetul și publicistul George Coșbuc, poetul Ștefan Octavian Iosif, istoricul și fondatorul de presa română în Transilvania, George Barițiu. Badea Cârțan, un simplu țăran oier din sudul Transilvaniei, a devenit, prin exemplul faptelor sale, un simbol al mișcării de renaștere națională.

Tema de gandit.....

Cu cât eşti mai fericit, cu atât timpul trece mai repede, spunea  Plinius cel tanar , consul roman si apropiat al imparatului Traian.

Mii de ani mai tarziu, Albert Einstein a revolutionat lumea academica cu teoria timpului relativ. El a emis ideea ca Spaţiul şi timpul sînt „relative“, curgand în mod diferit pentru fiecare dintre noi.

Modul in care constientizam timpul este un mister pentru cercetatori. Nu s-a gasit o zona anume in creier dedicata perceptiei timpului. Avem un ceas biologic care ne ajuta sa ne reglam somnul, insa nu are niciun rol in estimarea secundelor, minutelor sau anilor.  Minutele, secundele sau anii sunt masurati diferit si in functie de varsta, studiile aratand ca batranilor li se pare ca timpul trece mai repede decat li se pare copiilor.

Indiferent de varsta insa, oricine “stie” cat de “scurta” este vacanta mult asteptata si cat de greu trece timpul cand asteapta in fata unui cabinet medical sau in trafic.

Un spectacol frumos, o petrecere sau intalnirile cu prietenii se termina nedrept de repede in timp ce cartile plictisitoare par ca nu au sfarsit.

Trecerea timpului este deci o problema de perceptie. Cand suntem veseli, multumiti, inconjurati de prieteni si facand lucruri care ne fac placere, timpul “zboara”. Cand suntem bolnavi, suparati, singuri sau cand trebuie sa facem lucruri neplacute, ziua pare ca nu se mai termina.

Asa cum facem deosebirea intre dulce si amar sau intre cald si rece, tot asa evaluam si trecerea timpului – timpul “frumos” zboara, timpul urat se “taraste”.

Fericirea pe care o simtim este forta care impinge nisipul in clepsidra cu care masuram timpul.

referat despre Thomas Morus

Thomas Morus  7 februarie 1478 - 6 iulie, 1535

Thomas Morus, în engleză Thomas More, a fost un avocat, scriitor și om de stat englez. Pe durata vieții sale și-a câștigat reputația de important erudit umanist, ocupând mai multe posturi publice, incluzându-l pe acela de Lord Cancelar, din 1529 până în 1532.

Morus a introdus termenul de „utopie” (greacă „niciun loc”, dar similar cu eu topos - „loc fericit”), numele dat de el unei națiuni insulare ideale, imaginare, a cărui sistem politic a fost descris în cartea lui, publicată în 1516. Este cunoscut în special pentru refuzul său de a-l recunoaște pe Henric al VIII-lea drept cap al Bisericii Angliei, nefiind dispus să renunțe la principiile sale și la religia sa catolică, acel refuz având drept consecințe terminarea carierei sale politice, închiderea sa în Turnul Londrei, și apoi executarea lui pentru înaltă trădare.

Cariera politică timpurie - Din 1510 până în 1518, Morus a fost unul din cei doi subșerifi ai orașului Cardiff, o poziție în care și-a câștigat reputația de funcționar public onest și eficient. În 1517 Morus a intrat în serviciul regelui ca și consilier și „ajutor personal”. A primit postul de subtrezorier în 1521. În 1523 Morus a devenit orator al Camerei Comunelor. A fost apoi numit înalt protector al universităților Oxford și Cambridge. În 1525 a devenit cancelar al Ducatului Lancaster, o funcție care îi conferea control judiciar și administrativ asupra unei mari părți a Angliei de nord.

Căsătorii și familie - În 1505 Morus s-a căsătorit pentru prima dată, cu Jane Colt. Conform ginerelui și primului său biograf, William Roper, Morus ar fi vrut să se însoare cu a doua fiică a lui John Colt, dar a crezut că Jane s-ar fi simțit umilită dacă una dintre surorile sale mai mici s-ar fi căsătorit înaintea ei. Mariajul a fost unul fericit și au avut patru copii; trei fiice - Margaret (copilul preferat al lui Morus), Elizabeth, Cicely - și un fiu, John. Pe lângă asta, Morus a adoptat o fetiță orfană, Margaret Giggs. A fost un tată foarte devotat, spunându-le copiilor să îi scrie când era plecat, chiar dacă nu aveau nimic deosebit de spus, și i-a lovit doar cu o pană de păun. Lucru neobișnuit în epocă, a depus la fel de mult efort în educarea fiicelor sale, precum în educarea fiului său, declarând că femeile sunt la fel de inteligente ca și bărbații. Jane a murit în 1511, și Morus s-a recăsătorit în scurt timp, pentru a nu îi lipsi pe copii de o mamă.

Opere literare și de cercetare - Thomas Morus a combinat viața activă a unui politician cu munca susținută pe planul literaturii și cunoașterii. Talentul și erudiția sa i-au adus reputația de umanist creștin în Europa continentală, și prietenul lui Erasmus din Rotterdam i-a dedicat capodopera sa, „Elogiul nebuniei” (titlul este parțial un joc de cuvinte, deoarece moria înseamnă „nebunie” în greacă). Între 1513 și 1518, Morus a lucrat la History of King Richard III („Istoria regelui Richard al III-lea”), o lucrare neterminată de istoriografie, care a influențat profund opera lui Shakespeare, „Richard al III-lea”.

Utopia  - În 1515 Morus a scris cea mai faimoasă și controversată operă a sa, „Utopia”, un roman în care un călător imaginar, Raphael Hythloday (al cărui prenume este o aluzie la Arhanghelul Rafael, purtătorul adevărului, și al cărui nume înseamnă „cel care vorbește fără sens” în greacă), descrie organizarea politică a unei națiuni insulare imaginare, Utopia (joc de cuvinte între grecul ou-topos, „niciun loc”, și eu-topos, „loc bun”). În această carte, orașul Amaurote este prezentat, printre altele, ca fiind „Cel mai valoros și mai demn”. În Utopia, proprietatea privată nu există, și se practică o toleranță religioasă aproape absolută. Mesajul principal al operei este necesitatea în primul rând de ordine și disciplină, mai degrabă decât libertate. Societatea descrisă este aproape totalitară, și foarte diferită de ceea ce înțelegem astăzi prin libertate. Este o lume în care încercările de discutare a politicilor publice în afara forumurilor oficiale se poate pedepsi cu moartea.

În 1935, la patru sute de ani de la moartea sa, Morus a fost canonizat de Biserica Catolică, prin papa Pius al XI-lea, și a fost apoi declarat protectorul politicienilor și oamenilor de stat, de către papa Ioan Paul al II-lea.