Sursa de inspiratie si ajutor pentru a-ti usura viata de elev. Referate scolare si diverse alte teme pentru acasa. Continut propriu!
miercuri, 12 februarie 2014
Prezentare .PPT despre ARHIMEDE
Daca sunteti in cautare unor informatii despre ARHIMEDE, le gasiti in urmatoarea prezentare: ARHIMEDE
marți, 4 februarie 2014
Vestimentatia in Franta Evului mediu
Felul in care se imbracau
oamenii acestei epoci ne este aratat de picturile, tapiseriile, sculpturile ce
se regasesc in marile muzee ale lumii.
Scenele de batalie,
interioarele locuintelor, portretele comandate marilor pictori ai vremii de
catre oamenii bogati sunt tot atatea izvoare ce ne arata stilurile
vestimentatiei in Franta acestei perioade. Din ele putem vedea ca nobilii preferau
haine cu un
colorit variat – roşu aprins, alb, verde, albastru, în care predomina roşul.
Negrul apărea foarte rar în costumul laicilor, iar culorile aveau semnificaţii simbolice.
Rareori se purta o haină de o singură culoare. Culorile erau dispuse în fâşii
verticale; dar se foloseau şi combinaţii complicate – cu pătrate, cu romburi,
cu fâşii alternative de diverse culori dispuse paralel sau perpendicular sau,
cu haina de o culoare iar mânecile sau garniturile ori accesoriile
de o altă culoare. Daca la inceput se foloseau ca materiale – stofele de lână, ţesăturile de bumbac, in sau cânepă treptat au aparut ţesăturile de mătase, tafta subţire şi apretată, brocart sau catifea de mătase. Foarte frecvent îmbrăcămintea elegantă, atât a femeilor cât şi a bărbaţilor, era confecţionată cu elemente de broderie.
de o altă culoare. Daca la inceput se foloseau ca materiale – stofele de lână, ţesăturile de bumbac, in sau cânepă treptat au aparut ţesăturile de mătase, tafta subţire şi apretată, brocart sau catifea de mătase. Foarte frecvent îmbrăcămintea elegantă, atât a femeilor cât şi a bărbaţilor, era confecţionată cu elemente de broderie.
Rochiile erau totdeauna foarte lungi, până la pământ
şi adeseori cu o lungă trenă, iar acest lucru facea ca ciorapilor şi încălţămintei
– invizibile sub rochie – să nu li se dea o importanţă deosebită. Ciorapii – din piele, postav cu
broderii, pânză, mătase sau, mai târziu, dantelă – erau lungi până sub
genunchi, prinşi de jartiere, de stofă. Şi încălţămintea era brodată, când era
confecţionată din stofă. Obişnuit era pantoful înalt, care proteja călcâiul şi
glezna. Direct pe corp se purta cămaşa; cea a doamnelor elegante era de asemenea
brodată şi ornată cu perle. Cămaşa purtată ziua servea uneori şi drept cămaşă de noapte. Peste rochii se purtau
mantii, cu sau fară capişon, lungi până la pământ, de diferite materiale,
forme, ornamente şi culori – după ţări sau regiuni, oraşe, poziţia socială şi
starea economică a persoanelor. Rochiile erau strânse pe talie cu cordoane – de
catifea, cu broderii şi catarame de argint, eventual încrustate cu pietre
preţioase.
In Franţa luxul vestimentar atinge apogeul în sec.XV,
sub influenţa fastuoasei curţi ducale a Burgundiei. Din brocart având în
ţesătură fire de aur (sau de argint), erau confecţionate veşmintele cele mai
somptuoase (dar şi cele mai incomodc, din cauza greutăţii ţesăturii – în care
se obişnuia să se monteze perle şi pietre preţioase). Somptuozitatea
vestimentaţiei princiare, aristocratice şi a marii burghezii era completată de
profuziunea de bijuterii. Perlele, pietrele preţioase, cameile, medalioanele,
podoabele de aur şi argint puteau să apară, la bărbaţi, sau la femei, aplicate
pe toate piesele de îmbrăcăminte, încălţăminte şi accesorii – de la beretă şi
podoabele coafurii până la preţioasele ornamente ale ciorapilor şi pantofilor.
La toate acestea se adăugau bijuteriile independente
direct de costum. Gateala capului era de o varietate infinita, extravaganta, se
purtau palarii inalte chiar si de 1 m.
Cu unele modificări, tradiţia îmbrăcămintei medievale
se perpetuează; dar după terminarea
războiului de o sută de ani (1453) formele extravagante cedează locul unor
linii mai simple. Femeile poartă basmale bogat brodate, bonete în chip de
turban, capişoane din stofă neagră sau roşie, care iau forma capului,
prelungindu-se uşor pe umeri. Rochiile încep acum să se poarte din ce în ce mai
decoltate, în faţă şi în spate; şi cu mâneci largi, răsfrânte, lăsând să se vadă
mânecile ornamentate ale cămăşii. O noutate care s-a bucurat de un mare succes
a constituit-o îmbrăcămintea confecţionată din două piese – bluza strânsă pe
piept şi fusta largă, cu pliuri. Se puteau îmbrăca şi două fuste una peste
alta; a doua, cu trena lungă, se ridica în timpul mersului de către persoana
care o purta – din cochetărie: pentru a lăsa să se vadă fusta de mătase şi
brodată de dedesubt. Bluza, încheiată cu nasturi, avea un decolteu generos –
care putea fi şi acoperit de pieptarul plisat al cămăşii. Mânecile erau mai
mult sau mai puţin bufante. Se purta o mâneca mobilă, separată, independentă de
rochie sau de bluză şi dintr-un material diferit, cât mai de preţ – din catifea
de mătase sau din bocart ţesut cu fire de aur sau de argint; culoarea mânecii
demontabile trebuia să se armonizeze cu culoarea rochiei. De obicei aceste mâneci
(amândouă sau numai una) erau încărcate cu podoabe diferite, uneori de o
valoare imensă.
Şi vestimentaţia bărbătească suferă în această
perioadă schimbări substanţiale; unele, asemănătoare întrucâtva celor ale
costumului feminin. Tradiţionala tunică largă de stofă, bogată, îmblănită iama,
cu mâneci largi, cu capişon pentru caz de ploaie devine scurtă, sub genunchi,
strânsă pe talie cu un cordon de piele. La mare modă era culoarea neagră,
deschisă de albul lenjeriei şi al dantelelor. Pantalonii – fie largi, bufanţi,
fie strânşi pe coapsă, – lungi până sub genunchi, se continuau cu ciorapi de
aceeaşi culoare neagră la curţile Franţei . Incălţămintea varia după ocazii: în
formă de papuc (fără toc, dar acoperind călcâiul), de pantof cu toc înalt, de gheată,
sau de cizmă cu carâmb scurt, confecţionată din catifea neagră sau din piele
ori stofa. Pantofii, de diferite culori, de catifea brodată, erau legaţi cu
şireturi şi cât mai ornamentaţi. Se purta bereta ornamentata cu agrafe,
medalioane, broşe; bijuterii care aveau şi rolul de a fixa pana sau panaşul din
pene de struţ.
Articolul
vestimentar cel mai excentric este enormul guler plisat (în franc, fraise).
Pliurile, devenite din ce în ce mai numeroase şi mai adânci, au atins – la
curtea lui Henric III al Franţei -dimensiuni enorme: necesitând pentru a fi confecţionate
18 m de pânză şi înalte până aproape de creştetul capului. Atingând o lăţime chiar
de 40 cm., formau în jurul gâtului o roată – continuă pentru bărbaţi, iar
pentru femei, dechisă în faţă, – cu diametrul de aproape un metru.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)