Pasările (Clasa AVES)

După mamifere, păsările reprezintă grupul cel mai evoluat dintre vertebrate care au capacitatea de a zbura, deși sunt reprezentanți ce trăiesc doar în mediul terestru. Ornitologia este ramura a zoologiei care studiază păsările din punct de vedere morfologic (descrierea aspectului exterior), anatomic (structura internă a organismului), fiziologic (funcțiile organelor interne), ecologic (relațiile stabilite de acestea cu mediul înconjurător), etologic (comportamentul).

In cursul evolutiei lor, pasarile s-au adaptat la medii de trai diferite. Unele s-au adaptat profund la mediul acvatic fiind inapte pentru zbor, altele putand fi bune zburatoare, desi nu excelente. Si in preajma apelor curgatoare si statatoare de pe intreg globul pamantesc, pe plaja nisipoasa a marilor si pe malul noroios al lacurilor, pe tarmurile acoperite cu prundis, nisip sau mal ale apelor curgatoare, prin smarcurile si tufisurile din apropierea apelor sau de pe campiile mlastinoase, isi cauta hrana si isi fac cuibul o multime de pasari de tarm. Padurile, stepa, muntii, deserturile sau campiile, sunt tot atatea medii in care pot fi intalnite pasarile, multe adaptandu-se chiar si mediului urban.

Astfel, deşi din punct de vedere anatomic păsările prezintă o organizare omogenă specifică, obiceiurile şi adaptările lor sunt foarte diferite, adecvate celor mai variate medii pe care le-au cucerit.

În functie de ecosistemele si habitatele pe care le populeaza, pasarile pot fi grupate
astfel:

-pasari acvatice
-pasari de mlastina
-pasari de stepa si desert
-pasari de padure si tufisuri
-pasari adaptate la viata aeriana
-pasari sinantrope (care se răspândesc spontan în teritoriile locuite, fiind favorizate de coexistența cu omul).

In ciuda asemanarilor date de specia din care fac parte, pasarile pot fi extrem de diferite. Astfel, cea mai mare pasare din lume, strutul african, cantareste 160 de kg si masoara peste 3 m inaltime. Cea mai mica pasare din lume, pasarea colibri sau "pasarea albina" este doar putin mai mare decit un bondar. Ea masoara doar 5,5 centimetri si cintareste numai 1,95 de grame.

Si in privinta inteligentei pasarile pot sa uimeasca. Astfel, cercetatorii au descoperit ca ciorile sunt capabile sa foloseasca unelte diferite (sfori atasate betelor, bete scurte atasate de bete mai lungi,etc) fapt care le transforma in cele mai inteligente pasari din lume.

Păsările sunt foarte mobile, modul lor de deplasare fiind foarte variat: ele zboară, înoată, se cațără pe substraturi verticale, aleargă, execută salturi și merg pe un substrat orizontal.

Zborul este caracteristic tuturor celor peste 9000 de specii de pasari, cu excepţia unor grupe ca manşoţii şi struţii şi a câtorva specii dintre carenate.

In acelasi timp, pasarile sunt adaptate la mers, alergat, sărit, scurmat, mers pe frunzele plutitoare, imobilizat prada etc.

O clasificare generala dupa modul de deplasare ar imparti pasarile in:

- pasari zburatoare

- pasari nezburatoare (ratitele)- strutii, emu, nandu;

- pasari inotatoare/scufundatoare(pinguinii)

Ca să zboare, păsările au făcut multe adaptări: forma corpului este aerodinamica, membrele anterioare au fost transformate în aripi, a fost redusă masa oaselor și numărul lor (păsările au între 11 și 20 de vertebre, în funcție de specie). A aparut carena, ce asigură o mișcare mai bună a aripilor. În urma adaptării, scheletul păsării a devenit atât de ușor, încât nu cântărește mai mult de 5% din corpul oricărei păsări. Acest schelet este destul de elastic, păsările putând să-și întoarcă capul la un unghi de până la 180 de grade. Capul are în partea anterioară ciocul acoperit de un înveliş cornos (ramfoteca), în care se deschid, de regulă, narinele. Păsările fosile aveau dinţi fixaţi pe maxilare; cele actuale sunt lipsite de dinţi.

Din cauza transformării membrelor anterioare în aripi, ciocul a înlocuit în bună parte funcţia “mâinii”, capul a căpătat o mobilitate foarte mare, iar gâtul s-a alungit.

Ca o consecinţă a adaptării la zbor, membrele anterioare s-au modificat mult, unele oase carpiene şi metacarpiene reducându-se ca număr sau sudându-se. Degetele s-au redus şi ele ca număr şi mărime, în afara celui de-al doilea, care s-a alungit foarte mult, pentru realizarea unei aripi cât mai adecvate îndeplinirii funcţiei zborului. În acelaşi scop, scheletul s-a dezvoltat mult, iar articulaţiile s-au sudat în bună parte. Oasele bazinului au suferit o mare alungire fuzionînd cu regiunea corespunzătoare a coloanei vertebrale, pentru a realiza rigiditatea necesară atât funcţiei zborului, cât şi poziţiei bipede caracteristică păsărilor. Picioarele sunt acoperite de nişte formaţiuni cornoase sub formă de solzi, ce amintesc originea reptiliană a păsărilor. Modul specific de viaţă al păsărilor a dus la dezvoltarea organelor de văz şi de auz, care au atins o deosebită perfecţiune.

Corpul lor este acoperit cu pene, fulgi și puf. Pana, cea mai caracteristica formatiune tegumentara a pasarilor, prezinta anumite diferentieri morfologice si functionale : se diferentiaza in pene de contur (care invelesc corpul), remige (pene tari ale aripilor, cu rol de zbor), rectrice (penele cozii), puf (cu rol izolant termic ) si pene specializate (pene ornamentale, vibrize etc.)

Sistemul respirator este adaptat specificului de viaţă a păsărilor, plămânii fiind astfel în strânsă legătură cu 9 saci aerieni și cu oasele pneumatice. Sacii aerieni sunt prelungiri membranoase ale bronhiilor, care pătrund printre diferitele organe interne sau chiar până în interiorul oaselor goale ale scheletului. Aceşti saci au o importanţă deosebită în efectuarea mecanică a schimbului de gaze, care se face sincronizat cu mişcările aripilor. Aerul inspirat cedează o parte din oxigen plămânilor, apoi trece în sacii aerieni; la expiraţie mai oxigenează încă o dată plămânii înainte de a fi evacuat - respiraţia dublă specifică păsărilor. Datorita sacilor aerieni puii sunt capabili să facă mişcările necesare perforării oului şi să eclozeze si tot ei micşorează greutatea corpului, permiţând un zbor mai uşor sau plutirea pe apă; totodată împiedică supraîncălzirea muşchilor în timpul zborului si amortizează şocul contactului cu apa la speciile care plonjează etc.

Păsările sunt animale homeoterme având temperatura corpului constantă şi ridicată. Acest lucru se datoreaza metabolismului care la păsări este foarte ridicat,  schimbul energetic făcându-se cu o mare intensitate. Datorită acestui fapt temperatura corpului este mult mai ridicată în comparaţie cu aceea a mamiferelor,  fiind în medie de 42°C, dar poate ajunge la unele specii până la 45°C.

Înmulţirea se face prin ouă,  din care după o perioadă de incubaţie, ies puii; aceştia pot părăsi cuibul de îndată ce au ieşit din ou şi s-au uscat sau rămân în cuib până la completa dezvoltare, când sunt în stare şi să zboare. Cu mici excepţii (ex. Cucul), toate păsările îşi clocesc singure ouăle. Grija pentru perpetuarea speciei se manifestă prin aptitudini diferite privind construcţia cuiburilor, clocirea ouălor, hrănirea, ocrotirea şi educarea puilor. Nevoia multor specii de a-şi delimita şi păzi o anumită suprafaţă de teren pentru instalarea cuibului şi creşterea puilor, a dus la elaborarea unui simţ teritorial specific, caracterizat inclusiv printr-o semnalizare optică şi acustică. Păsările practica jocuri nupţiale originale, caracterizate prin cântece şi comportamente caracteristice, de regulă variate şi complicate.  Penajul viu colorat, mai ales al masculilor  şi glasul ce poate ajunge la trilurile cele mai melodioase, specifice tot acestui sex, sunt tot consecinţa adaptarilor legate de perpetuarea speciei.

Deşi unele pasari sunt considerate dăunătoare pentru culturile agricole, din punct de vedere economic păsările deţin un rol important economic si ecologic.

Multe specii de păsări sunt vânate sau crescute pentru consum - carne, pene, dar şi pentru recreere.

De asemenea sunt considerate „gardieni de sănătate” deaorece consumă un număr mare de insecte şi rozătoare dăunătoare agriculturii. Din punct de vedere ecologic păsările, în special vulturii, joacă un rol esenţial în ceea ce priveşte circuitul nutrienţilor în natură fiind mari consumatori de materii moarte. Prezenta pasarilor de apa migratoare reprezinta si o atractie turistica in multe zone.