referat-etnogeneza romanilor

Etnogeneza inseamna formarea unui popor, iar in cazul românilor formarea a avut loc in urma romanizarii geto-dacilor intre secolele I-III dupa Hristos si in urma migratiei slavilor. Etnogeneza românilor reprezinta un eveniment istoric, fundamental in istoria noastra nationala, un subiect dezbatut mai ales politic. Ea a atras nu numai atentia istoricilor romani ci si straini insa, concluziile istoricilor straini mai ales au fost dictate de anumite interese geopolitice.

Cele mai importante teorii ale etnogenezei romanilor sunt legate de  romanizare. Romanizarea este un proces istoric, complex, indelungat prin care civilizatia romana patrunde in toate domenile vietii si duce la inlocuirea limbii autohtone cu cea latina. Contactele preliminare intre autohtoni si romani au fost urmate de etapa romanizarii oficiale, cand Dacia este proclamata provincie romana cu capital la Ulpia Traiana Augusta Sarmisegetuza Dacica.

In operele autorilor medievali, incepand cu cei bizantini (Kekaumenos, sec. XI; Kinnamos, sec. XII) se constata ca românii, numiti de ei vlahi, sunt colonisti romani adusi de Traian din Italia. Cronicarii medievali maghiari constatau, ca vlahii erau "pastorii romanilor", ca ei locuiau in Panonia pana la venirea hunirlor.

Umanistii italieni din secolul al XV-lea erau de parere ca românii "sunt de neam italic". Cronicarii si savantii români din secolele XVII-XVIII (Gh. Ureche, M. Costin, Const. Cantacuzino, D. Cantemir, reprezentantii Scolii Ardelene - Petru Maior,) au demonstrat originea comuna a românilor din Transilvania, Tara Romaneasca si Moldova din "vechii romani", care au locuit in Dacia.

Romanizarea  a fost conditionata de existenta unui spatiu destul de intins care sa fie inclus in Imperiul Roman pentru cel putin 3 generatii, existenta unei populatii destul de numeroase asupra careia sa se poata exercita romanizarea si existenta unui nivel de civilizatie destul de avansat la populatia cucerita care sa permita receptarea culturii romane.

Factorii esentiali ai romanizarii sunt administratia si armata. Alti factori sunt: veteranii, colonistii, urbanizarea, economia, drepul, cultura, religia. Administratia a reorganizat zona romana de mai multe ori. In ceea ce priveste armata, in timpul ocupatiei romane pe teritoriul Daciei stationau trupele: A 13 a cu sediul la Potaissa, a 4 a Flavia Felix cu sediul la Apulum si a 5 a Macedonica cu sediul la Troesmis.

Dimitrie Cantemir a mentionat si aportul dacilor la formarea poporului roman. Reprezentantii Scolii Ardelene considerau, insa fara temei, ca dacii au fost exterminati in timpul razboaielor cu romanii. Tot nefondate sunt si teoriile cum ca românii s-au format numai pe suportul dacic, fara o contributie substantiala a romanilor. La sfarsitul secolului al XVIII-lea, unii istorici germani (Fr.Sulzer, I.Eder) scriau ca românii nu s-au format pe teritoriul Daciei ci la sud de Dunare si au revenit la nordul ei in secolul al XII-lea (Teoria Imigrationista) . Aceasta idee este reluata in 1871 de istoricul si filologul german Robert Rosler in lucrarea "Studii asupra românilor". Teoria imigrationista mai sustinea ca maghiarii au gasit la venirea lor in Transilvania o ,,Terra deserta”, adica o tara parasita, ceea ce nu este adevarat, pentru ca in secolul XIII, cronicarul maghiar Anonimus pomeneste ca la venirea ungurilor in Transilvania, i-au gasit aici pe ’’slavi, bulgari si vlahi adica Pastorii Romanilor”.

R.Rosler a incercat sa argumenteze ideea originii balcanice a românilor, care numai in secolul al XII-lea au emigrat la nord de Dunare, adica atunci, cand pe pamanturile Transilvaniei locuiau deja ungurii, sasii si secuii. Prin aceasta se nega dreptul istoric al romanilor asupra pamanturilor unde ei locuiau.

Poporul roman s-a format pe teritoriul de la nord de Dunare, rezultand din sinteza daco-romana si asimilarea slavilor. Este un popor romanic, fapt dovedit de structura gramaticala si lexicala a limbii romane.