referat Statul medieval (sec. X-XV)

Statul medieval cunoaste in evolutia sa mai multe etape: monarhia feudala sau senioriala; monarhia starilor; monarhia centralizata.

Monarhia senioriala

Folosirea sistemului relatiilor de vasalitate, considerat la inceput un mijloc de buna guvernare, a condus la destramarea imperiului si formarea unor numeroase centre de putere la nivel local. Regii stapineau doar nominal teritoriul statului, puterea reala fiind exercitata de diferitii feudali locali (principi, duci, comiti, marchizi, baroni, castelani, etc.). Regasim aceste fenomene de faramitare feudala, intovarasite adesea de anarhia ce caracterizeaza slabirea puterii centrale a monarhului, in Franta secolelor IX-XI, in Germania in secolele XIII-XV, etc.

Faramitarea feudala a facut ca titlul monarhic in Occident sa fie mai mult nominal, autoritatea regelui asupra teritoriului regatului sa fie proportionala cu resursele pe care i le punea la dispozitie domeniul funciar stapinit in nume propriu. Bazindu-se pe sistemul relatiilor de vasalitate si pe atributiile de mare senior pe care regele le are pe domeniul sau personal, aceasta etapa din evolutia statului medieval poate fi numita a monarhiei senioriale.

· Monarhia este o institutie care garanteaza mentinerea unitatii tarii in fata pericolelor externe dar si interne. Regele este superior celorlalti mari seniori din cuprinsul regatului prin ungere, ceremonie cu caracter religios care subliniaza faptul ca detine autoritatea de la divinitate.

· Curtea regala cuprinde persoane care initial asigura serviciul personal al regelui, dar care treptat primesc atributii mai bine definite. Crearea unor servicii specializate, care sa asigure gestionarea finantelor, impartirea dreptatii, buna administrare prin intermediul cancelariei, este semnul maturizarii statale.

· Armata cuprinde trupele membrilor curtii regale, la care se adauga oastea vasalilor regali, pe care acestia trebuie sa o puna la dispozitia suveranului in virtutea obligatiei lor de a-i da ajutor in caz de nevoie. O astfel de oaste era indisciplinata, marii feudali refuzind adesea sa se supuna unei conduceri unice. Era si instabila, deoarece, la expirarea termenului pentru care erau obligati prin juramant sa-si urmeze la lupta seniorul, vasalii se puteau retrage din campanie fara sa fie invinuiti de tradare.

Monarhia starilor

Nesiguranta provocata de razboaiele dintre feudali a determinat grupurile sociale care nu se puteau apara singure, precum clericii si orasenii, sa sprijine restabilirea autoritatii monarhice si eliminarea faramitarii, punandu-i la dispozitie bani, ostasi, specialisti stiutori de carte. A contribuit la cresterea puterii regale si dezvoltarea economica, inflorirea comertului si a oraselor, care au creat conditiile exercitarii autoritatii pe o scara mai larga decat inainte. Schimbarile in tehnica si organizarea militara, care au facut sa scada rolul cavaleriei nobiliare in favoarea pedestrasilor inarmati cu arcuri, arbalete si apoi cu arme de foc, au contribuit la reducerea rolului militar al nobilimii. In acelasi timp insa, regalitea, care dispunea de resurse mai importante, isi forma armate mai moderne, alcatuite din profesionisti

Monarhia, desi consolidata, nu putea rezolva singura toate problemele guvernarii, astfel incat a fost necesara colaborarea cu reprezentantii starilor sociale privilegiate (clerul, nobilimea, orasenii bogati). Acestia au constituit adunari reprezentative, cunoscute sub diferite denumiri. In secolele XIII-XV, datorita colaborarii dintre autoritatea monarhica si aceste adunari ale reprezentantilor starilor privilegiate, statul medieval din anumite zone ale Europei este considerat monarhie a starilor.

Statele centralizate

Centralizarea statala, procesul prin care sunt eliminate centrele locale de putere in favoarea unei unice puteri a monarhului, s-a desfasurat intre sec. XI-XIII in conditii diferite in diferitele regiuni ale Europei care au reusit sa depaseasca starea de faramitare.

Centralizarea, care presupunea pe de o parte unificarea intregului teritoriu al tarii in jurul domeniului stapinit direct de rege, iar pe de alta parte, stabilirea acelorasi institutii in tot regatul, a beneficiat si de argumentele teoretice aduse de legisti. Acestia erau oameni cu pregatire in domeniul dreptului, care, in momentul in care in Occident reincep sa se foloseasca legile scrise, de origine romana, in defavoarea legiuirilor nescrise, cutumiare, argumenteaza superioritatea regelui asupra principilor teritoriali si faptul ca deasupra lui nu exista o alta autoritate. 'Regele e imparat in regatul sau', spun legistii francezi in secolul al XIV-lea, opunandu-se astfel in acelasi timp si puterii principilor locali dar si pretentiilor imparatului german la o autoritate superioara celei regale.

Cresterea puterii monarhice in directia centralizarii nu a fost posibila in Germania si Italia, unde conditiile interne au condus la mentinerea faramitarii politice, predominand principatele si orasele-state.

REZERVATIA BIOSFEREI DELTA DUNARII (RBDD)

Delta Dunarii este o regiune de importanta nationala si internationala, de o frumusete particulara ce detine specii animale sau vegetale cu caracteristici unice, reprezentative. Ea cuprinde suprafete de teren si de apa, destinate conservarii unor medii de viata caracteristice.

Delta, sanctuar ale florei si faunei de importanta nationala si mondiala, este si foarte fragila, fiind supusa poluarii sub diferite forme dar si unei exploatari nationale, cu consecinte negative. In scopul opririi proceselor de degradare a Deltei Dunarii si a reconstructiei sale ecologice, au fost luate o serie de masuri, inclusiv legislative, intre care aderarea Romaniei in anul 1990 la Conventia privind patrimoniul mondial, cultural si natural, Delta Dunarii fiind inscrisa in 1991 pe lista patrimoniului mondial si declarata rezervatie a biosferei.

Delta Dunarii este astfel privita ca un bun de exceptie, ce apartine intregii omeniri, fiind interzise masurile ce pot prejudicia acest patrimoniu mondial. Spre deosebire de alte arii protejate, o Rezervatie a Biosferei nu este destinata unei protectii exclusive ci are mai multe scopuri, dintre care mentionam doar cateva si anume:

*        conservarea ecosistemelor si folosirea echilibrata a resurselor naturale regenerabile;

*        pastrarea formelor traditionale de activitate economica, care nu contribuie la producerea de dezechilibre ecologice;

*        cercetarea si supravegherea continua a componentelor ecosistemelor protejate;

*        armonizarea intereselor populatiei autohtone cu obiectivul fundamental al Rezervatiei Biosferei - conservarea.

Incepand cu anul 2008, ziua de 1 Septembrie a fost declarata Ziua Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii.

Regimul juridic al Rezervatiei Biosferei Delata Dunarii

Avand calitatea recunoscuta de patrimoniu natural mondial si de zona umeda de importanta internationala, Delta Dunarii este supusa unui regim de protectie si dezvoltare durabila constand intr-un ansamblu de reguli internationale si nationale, aplicabile Deltei Dunarii.
Regimul general de protectie este stabilit prin lege pentru toate zonele pe care le cuprinde rezervatia, iar regimul specific pentru fiecare zona in parte s-a stabilit prin Statutul Rezervatiei.

Pentru aplicarea regimului de protectie si pentru administrarea patrimoniului natural al Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii, s-a infiintat Administratia Rezervatiei cu atributii de administrare a patrimoniului natural din domeniul public de interes national al acesteia, si cu atributii de refacere si protectie a unitatilor fizico-geografice ce-i apartin si de reconstructie ecologica.
Regimul juridic general al Deltei Dunarii este completat si de prevederile documentelor internationale, in scopul echilibrului ecologic, a stabilirii unor masuri de gestionare si dezvoltare durabila a acestei resurse naturale si de un ansamblu de sanctiuni juridice (contraventionale, civile, penale), menite sa contribuie la asigurarea aplicarii si respectarii legii.

Speciile protejate in Rezervatia Biosferei Delta Dunarii

Prin diversitatea impresionanta a habitatelor si a formelor de viata pe care le gazduieste intr-un spatiu relativ restrans, Delta Dunarii se constituie intr-un adevarat muzeu al biodiversitatii (30 tipuri de ecosisteme), o banca naturala de gene de valoare inestimabila pentru patrimoniul natural universal. In Delta Dunarii stuful formeaza una din cele mai intinse suprafete compacte din lume (1.560 km2), iar padurile Letea si Caraorman reprezinta limita nordica pentru doua specii rare de stejar intalnim alaturi de un numar mare de plante acvatice si terestre, colonii de pelicani si cormorani si un numar mare de alte pasari acvatice care traiesc sau vin aici pentru a cuibari sau ierna. Se remarca de asemenea si numarul mare de specii de pesti, unele cu valoare ecologica, dar si economica ridicata.

Reguli

Activităţile de turism în RBDD, accesul cu nave şi ambarcaţiuni sau cu autovehicule se autorizează. Intrarea in rezervatie ca si turist presupune plata unui tarif de intrare care este de: 5 lei /persoană/zi; 15 lei/persoană/săptămână; 30 lei/persoană/an. Pe durata vizitei în perimetrul RBDD turistul trebuie să prezinte dovada plăţii către organele de control.

Obţinerea permisului pentru nave si ambarcatiuni/autovehicule este condiţionat de plata unui tarif: 100,00 lei/ambarcaţiune/autovehicul/an, 20,00 lei/ambarcaţiune/sejur, respectiv 10,00 lei/autovehicul/zi.
Turismul în RBDD se desfăşoară de-a lungul traseelor aprobate, care exclud accesul turiştilor în zonele cu regim de protecţie integrală.

ARBDD recomandă folosirea pe traseele aprobate a ghizilor cu pregatire specială pentru RBDD, folosirea navelor de mică capacitate cu propulsie electrică. Accesul în afara traseelor principale este permis numai cu bărci la rame. Camparea este permisă în zonele aprobate în acest scop. Hotelurile plutitoare, folosite pentru cazarea şi transportul turiştilor în Rezervaţie, trebuie să fie dotate cu tancuri de depozitare a deşeurilor lichide şi containere pentru resturi menajere. Pentru navele de transport a turiştilor este obligatorie dotarea cu sisteme speciale de colectare a reziduurilor, gunoaielor şi deşeurilor.Turiştii individuali trebuie să scoată din Rezervaţie toate ambalajele de plastic, hârtie, metal sau sticlă care au conţinut propriile alimente. Este interzis accesul turiştilor în coloniile de păsări, conturbarea cuiburilor solitare şi a puilor. ARBDD recomandă folosirea turnurilor de observare a păsărilor. Este interzisă tăierea copacilor şi culegerea plantelor de orice fel.

Practicarea pescuitului recreativ/sportiv se face pe baza permiselor de pescuit recreativ/sportiv emise şi eliberate de Administraţia Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării", cu respectarea reglementărilor în vigoare. Vânătoarea sportivă se organizează numai de asociaţiile de vânătoare legal constituite, în fondurile de vânătoare autorizate de ARBDD.

Si in vederea prevenirii aparitiei si propagarii incendiilor pe teritoriul Rezervatiei este stabilit un set de Reguli.

Colosseumul

Este un monument turistic din Roma vizitat de foarte mulți turiști din toată lumea, probabil cea mai impresionantă clădire-ruină a Imperiului Roman. Cunoscut inițial sub numele de Amfiteatrul Flavian, Colosseumul era cea mai mare construcție a vremurilor sale și astăzi este cel mai mare amfiteatru antic care poate fi vizitat. Nici unul dintre stadioanele moderne nu a reuşit să întreacă modelul ingineresc al arenei Colosseum-ului.

Povestea Colosseum-ului poate fi auzită în numeroase documentare, citită în cărţi de istorie, vizualizată în enciclopedii, site-uri şi colecţii ori expoziţii de fotografii. Construcţia Colosseum-ului a fost începută de împăratul Vespasian în anii 72-73 (după victoria lui asupra evreilor, în revoltele din anul 70) şi încheiată de fiul său, Titus, în anul 80. Fratele acestuia, Domiţian, completează arena, în 81-83, cu alte ziduri subterane, pentru tunelurile folosite de sclavi şi animale. Se spune că, în cinci ani de zile de lucru neîntrerupt, prizonierii evrei au ridicat amfiteatrul numit "Flavian", după familia conducătoare ale cărei planuri au fost duse astfel la bun sfârşit.

Numele de "Colosseum" a devenit popular din două motive: arena avea proporţii uriaşe, iar poziţia ei era apropiată de Colosul lui Nero, o statuie enormă a fostului împărat, al cărui palat de alături (Domus Aurea) a fost distrus de succesori pentru a face loc unor edificii noi.

De formă eliptică, Colosseum-ul măsoară 187 de metri pe axa mare şi 155 de metri pe axa mică, în timp ce arena propriu-zisă are 76/44 m. Zidurile care astăzi se văd sunt cele din interiorul amfiteatrului de altădată.

Arena se acoperea cu velarium, o pânză susţinută de o reţea de frânghii, având în mijloc o deschizătură circulară. Marinari romani manevrau respectiva pânză, astfel ca soarele şi ploaia să nu deranjeze prea mult spectatorii pătimaşi. Podeaua, aşezată peste tuneluri subterane (hypogeum) formate de ziduri trainice, se compunea din plăci mari din lemn, deasupra cărora se punea nisip galben. Cu ajutorul scripeţilor şi al unor lifturi speciale, animale şi decoruri erau aduse din subteran pe podeaua arenei. Prizonierii din războaie erau puși să lupte între ei sau cu animale sălbatice. Spectatorii se delectau privind luptele dintre gladiatori. Alte "show-uri" desfăşurate în Colosseum erau navalia proelia, simularea de bătălii navale (când arena era inundată probabil printr-un canal central), sylvae, recrearea unor scene din natură (erau aduse în arena centrală tufişuri, copaci şi multe animale), şi venatio, vânătoarea de animale sălbatice. Uneori, chiar execuţiile unor condamnaţi luau aspectul unor spectacole cu personaje mitologice, care ucideau la final victima. Pentru a vă imagina amploarea acestor desfăşurări artistice şi lupte, aflaţi că, în cele 100 de zile de celebrare a inaugurării amfiteatrului, 9.000 de animale au fost omorâte, iar în cele 123 de zile de sărbătorire a cuceririi Daciei, 10.000 de gladiatori şi 11.000 de animale s-au luptat în arenă.  

Delicvenţa juvenilă

Delicvenţa juvenilă – desemnează ansamblul abaterilor şi încălcărilor de norme sociale, sancţionate juridic, săvârşite de minorii de până la 18 ani .

Societatea este orientată predominant către pedepsirea acestor comportamente, uitând că majoritatea delincvenţilor minori reprezintă copii aflaţi în derivă, victime ale nepăsării, ale violenţei, ale abuzului fizic şi psihic, captivi într-un mediu familial ostil, în care nu găsesc nici răspunsuri, nici împliniri.

Starea actuală

România ocupă unul dintre primele locuri în lume în ceea ce priveşte violenţa în şcoli, este concluzia unui studiu al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Studiul, efectuat în 37 de ţări din întreaga lume, sublinia că peste 50% dintre profesorii din România raportează acte de violenţă la cursurile lor,  ca rata absenteismului şcolar este in crestere.

Chiar si numărul de conflicte violente între fete a crescut şi au existat chiar si cazuri de violenţă care au necesitat intervenţia forţelor de ordine. Totodată, s-a constatat  diversificarea formelor de încălcare a legii, prin apariţia unor forme noi de infracţiuni, cum ar fi cele de natură electronică.

 Ce vedem in jurul nostru ?

Aproape că nu trece zi fără o ştire legată de agresivitatea din instituţiile de învăţământ. Eleve violate, filme cu "actori" juvenili, înjurături, ameninţări, pumni, înjunghieri. Concluzia pare să fie una clara: multi elevi se poartă ca şi cum nu mai ştiu de frica nimănui şi cred că totul este permis.

În urma unor reportaje fulminante de natură să aducă mult dorita audienţă, precum şi a altor facilităţi ale zilei, cum ar fi telefoanele mobile cu camera video şi Internetul, aceste aspecte nefericite au devenit mult mai vizibile. Există violenţă în şcoli mai multă decât în trecut? Se pare ca da si nivelul ei depinde de gradul de civilizaţie.

Dar cine sunt vinovaţii?

Sistemul de invatamant pare a fi inca neadaptat, aflat in deriva; părinţii, sunt mai preocupaţi de serviciu decât de educaţia copiilor; mass-media promovează modele artificiale şi negative; inspectorii şcolari nu monitorizează şi nu controlează suficient aplicarea regulilor in şcoli. Majoritatea părinţilor nu valorizează educaţia şcolară. Părinţii trebuie sa conştientizeze că acţiunile, inacţiunile şi dispoziţiile lor pot afecta capacitatea de progres a copilului iar indicatorii legati de înclinarea spre delicvenţă a copiilor sunt:

 

v  absenţe frecvente si atitudine indiferentă faţă de şcoală;

v  atitudine rebelă faţă de autorităţile şcolare şi reprezentanţii ordinii;

v  reacţii disproporţionate faţă de diferite situaţii şi faţă de colegi;

v  tendinţa de a se asocia cu elemente depravate;

v  utilizarea precoce a unui limbaj obscen şi violent;

v  minciuni şi furturi frecvente, chiar înainte de vârsta de 9 ani;

v  consum de droguri si preocupări sexuale precoce.

Nimeni nu se naşte infractor

Delincvenţa apare în urma unei suite de factori (psihologici, sociali, medicali etc.) care influenţează evoluţia copilului încă din momentul naşterii sale fiind strâns legată de modul în care îşi gestionează comunitatea resursele, de procesele de educaţie şi de socializare, de modul în care funcţionează diversele structuri şi instituţii sociale" . Un copil nu se naşte rău, ceea ce devine el la un moment dat este rezultatul mediului familial şi social în care a trăit. Ceea ce se întâmplă în jurul copiilor, agresiunile, certurile, neglijenţa, îi influenteaza asa că suntem cu toţii responsabili pentru ce avem acum in şcoli, fie şi pentru faptul că suntem consumatori înrăiţi de senzaţional ieftin.

 

Lecţia primită - „vinovaţii se caută şi la şcoală şi acasă”!