Colosseumul

Este un monument turistic din Roma vizitat de foarte mulți turiști din toată lumea, probabil cea mai impresionantă clădire-ruină a Imperiului Roman. Cunoscut inițial sub numele de Amfiteatrul Flavian, Colosseumul era cea mai mare construcție a vremurilor sale și astăzi este cel mai mare amfiteatru antic care poate fi vizitat. Nici unul dintre stadioanele moderne nu a reuşit să întreacă modelul ingineresc al arenei Colosseum-ului.

Povestea Colosseum-ului poate fi auzită în numeroase documentare, citită în cărţi de istorie, vizualizată în enciclopedii, site-uri şi colecţii ori expoziţii de fotografii. Construcţia Colosseum-ului a fost începută de împăratul Vespasian în anii 72-73 (după victoria lui asupra evreilor, în revoltele din anul 70) şi încheiată de fiul său, Titus, în anul 80. Fratele acestuia, Domiţian, completează arena, în 81-83, cu alte ziduri subterane, pentru tunelurile folosite de sclavi şi animale. Se spune că, în cinci ani de zile de lucru neîntrerupt, prizonierii evrei au ridicat amfiteatrul numit "Flavian", după familia conducătoare ale cărei planuri au fost duse astfel la bun sfârşit.

Numele de "Colosseum" a devenit popular din două motive: arena avea proporţii uriaşe, iar poziţia ei era apropiată de Colosul lui Nero, o statuie enormă a fostului împărat, al cărui palat de alături (Domus Aurea) a fost distrus de succesori pentru a face loc unor edificii noi.

De formă eliptică, Colosseum-ul măsoară 187 de metri pe axa mare şi 155 de metri pe axa mică, în timp ce arena propriu-zisă are 76/44 m. Zidurile care astăzi se văd sunt cele din interiorul amfiteatrului de altădată.

Arena se acoperea cu velarium, o pânză susţinută de o reţea de frânghii, având în mijloc o deschizătură circulară. Marinari romani manevrau respectiva pânză, astfel ca soarele şi ploaia să nu deranjeze prea mult spectatorii pătimaşi. Podeaua, aşezată peste tuneluri subterane (hypogeum) formate de ziduri trainice, se compunea din plăci mari din lemn, deasupra cărora se punea nisip galben. Cu ajutorul scripeţilor şi al unor lifturi speciale, animale şi decoruri erau aduse din subteran pe podeaua arenei. Prizonierii din războaie erau puși să lupte între ei sau cu animale sălbatice. Spectatorii se delectau privind luptele dintre gladiatori. Alte "show-uri" desfăşurate în Colosseum erau navalia proelia, simularea de bătălii navale (când arena era inundată probabil printr-un canal central), sylvae, recrearea unor scene din natură (erau aduse în arena centrală tufişuri, copaci şi multe animale), şi venatio, vânătoarea de animale sălbatice. Uneori, chiar execuţiile unor condamnaţi luau aspectul unor spectacole cu personaje mitologice, care ucideau la final victima. Pentru a vă imagina amploarea acestor desfăşurări artistice şi lupte, aflaţi că, în cele 100 de zile de celebrare a inaugurării amfiteatrului, 9.000 de animale au fost omorâte, iar în cele 123 de zile de sărbătorire a cuceririi Daciei, 10.000 de gladiatori şi 11.000 de animale s-au luptat în arenă.  

Delicvenţa juvenilă

Delicvenţa juvenilă – desemnează ansamblul abaterilor şi încălcărilor de norme sociale, sancţionate juridic, săvârşite de minorii de până la 18 ani .

Societatea este orientată predominant către pedepsirea acestor comportamente, uitând că majoritatea delincvenţilor minori reprezintă copii aflaţi în derivă, victime ale nepăsării, ale violenţei, ale abuzului fizic şi psihic, captivi într-un mediu familial ostil, în care nu găsesc nici răspunsuri, nici împliniri.

Starea actuală

România ocupă unul dintre primele locuri în lume în ceea ce priveşte violenţa în şcoli, este concluzia unui studiu al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Studiul, efectuat în 37 de ţări din întreaga lume, sublinia că peste 50% dintre profesorii din România raportează acte de violenţă la cursurile lor,  ca rata absenteismului şcolar este in crestere.

Chiar si numărul de conflicte violente între fete a crescut şi au existat chiar si cazuri de violenţă care au necesitat intervenţia forţelor de ordine. Totodată, s-a constatat  diversificarea formelor de încălcare a legii, prin apariţia unor forme noi de infracţiuni, cum ar fi cele de natură electronică.

 Ce vedem in jurul nostru ?

Aproape că nu trece zi fără o ştire legată de agresivitatea din instituţiile de învăţământ. Eleve violate, filme cu "actori" juvenili, înjurături, ameninţări, pumni, înjunghieri. Concluzia pare să fie una clara: multi elevi se poartă ca şi cum nu mai ştiu de frica nimănui şi cred că totul este permis.

În urma unor reportaje fulminante de natură să aducă mult dorita audienţă, precum şi a altor facilităţi ale zilei, cum ar fi telefoanele mobile cu camera video şi Internetul, aceste aspecte nefericite au devenit mult mai vizibile. Există violenţă în şcoli mai multă decât în trecut? Se pare ca da si nivelul ei depinde de gradul de civilizaţie.

Dar cine sunt vinovaţii?

Sistemul de invatamant pare a fi inca neadaptat, aflat in deriva; părinţii, sunt mai preocupaţi de serviciu decât de educaţia copiilor; mass-media promovează modele artificiale şi negative; inspectorii şcolari nu monitorizează şi nu controlează suficient aplicarea regulilor in şcoli. Majoritatea părinţilor nu valorizează educaţia şcolară. Părinţii trebuie sa conştientizeze că acţiunile, inacţiunile şi dispoziţiile lor pot afecta capacitatea de progres a copilului iar indicatorii legati de înclinarea spre delicvenţă a copiilor sunt:

 

v  absenţe frecvente si atitudine indiferentă faţă de şcoală;

v  atitudine rebelă faţă de autorităţile şcolare şi reprezentanţii ordinii;

v  reacţii disproporţionate faţă de diferite situaţii şi faţă de colegi;

v  tendinţa de a se asocia cu elemente depravate;

v  utilizarea precoce a unui limbaj obscen şi violent;

v  minciuni şi furturi frecvente, chiar înainte de vârsta de 9 ani;

v  consum de droguri si preocupări sexuale precoce.

Nimeni nu se naşte infractor

Delincvenţa apare în urma unei suite de factori (psihologici, sociali, medicali etc.) care influenţează evoluţia copilului încă din momentul naşterii sale fiind strâns legată de modul în care îşi gestionează comunitatea resursele, de procesele de educaţie şi de socializare, de modul în care funcţionează diversele structuri şi instituţii sociale" . Un copil nu se naşte rău, ceea ce devine el la un moment dat este rezultatul mediului familial şi social în care a trăit. Ceea ce se întâmplă în jurul copiilor, agresiunile, certurile, neglijenţa, îi influenteaza asa că suntem cu toţii responsabili pentru ce avem acum in şcoli, fie şi pentru faptul că suntem consumatori înrăiţi de senzaţional ieftin.

 

Lecţia primită - „vinovaţii se caută şi la şcoală şi acasă”!

Colindele

Colindele sunt niște cântece tradiționale românești,  felicitări (urări) de tip epico-liric, având în general între 20 și 60 de versuri.

Colindele sunt legate de obiceiul colindatului, datină perpetuată din perioada precreștină si se cântă în preajma Crăciunului și Anului Nou.

Inițial, colindele aveau o funcțiune  rituală, anume aceea de urare pentru fertilitate, rodire și belșug. Acest obicei era legat fie de începutul anului agrar (adică de venirea primăverii), fie de sfârșitul său (toamna, la culegerea recoltei). Pe de altă parte, un scop des întâlnit al colindelor era acela de alungare a spiritelor rele și de reîntâlnire cu cei plecați pe tărâmul celălalt. Peste timp, din semnificația inițială a colindelor s-a păstrat doar atmosfera sărbătorească, de ceremonie, petreceri și urări¹.

Cuvantul „colind” sau „colinda”provine din latinescul „Calendae” nume ce se dadea vechilor sarbatori pagane de Anul Nou, cand era obiceiul sa se faca urari de belsug si fericire pentru noul an ce incepea. Obiceiul colindelor este preluat de la romani care sarbatoreau in aceasta perioada „Nasterea Soarelui”caci in aceasta perioada a iernii soarele atinge punctul sau cel mai jos in emisfera sudica. Calendele erau sarbatori romane inchinate soarelui , ele desemneaza un obiect rotund, o trimitere directa la discul solar,de aici si obiceiul de a imparti colaci si nuci colindatorilor, toate simboluri ale cercului, ale perfectiunii².

În colinde au fost strânse vorbele bune şi nădejdea celui cu suflet credincios. Ciclul colindelor începea în Ajunul Crăciunului şi se încheia la Bobotează,  obicei rămas până astăzi. În Ajunul de Crăciun se umbla cu “Moş-Ajunul” şi cu “Piţăratul” (obicei întâlnit în special în zona Munţilor Apuseni). Copii adunaţi în grupuri de câte trei sau mai mulţi (uneori chiar cete) umblau din casă în casă aducând vestea Naşterii Domnului. Tot în Ajunul de Crăciun dimineaţa (în unele zone din ţară) copii sau preotul umblau cu icoana.

Colindele din seara de Ajun se împart în două categorii: religioase (evenimente din viaţa Mântuitorului: naşterea, minunile, povestiri biblice etc) şi lumeşti : de gazdă, flăcău, fată, păstor, plugar etc³.

Colindele de iarnă cele mai cunoscute sunt:

„Steaua sus răsare... - Evocând momentul când, la nașterea lui Iisus, s-a ivit pe cer steaua care i-a călăuzit pe cei trei regi magi la locul nașterii, copiii - câte trei, ca cei trei magi - merg din casă în casă cântând colindul” si purtând cu ei o stea.

„Bună dimineața la Moș Ajun!” - Ajunul Crăciunului începe cu acest colind si casele frumos împodobite își primesc colindătorii. Aceștia sunt răsplătiți de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri și chiar bani.

Unele cântece de colindat au fost realizate de compozitori de muzică cultă, cum ar fi: „Iată vin colindătorii” de Tiberiu Brediceanu, „O, ce veste minunată” de D.G. Kiriac, „Domnuleț și Domn în cer” de Gheorghe Cucu⁴.  

 

Bibliografie

1.      Wikipedia- Colindele

2.      www.traditii.ro

3.      Colindul românesc– ancestralitate, cultură, tradiţie –  Conf.Univ.Dr. Domin Adam –articol în rev.Altarul Reîntregirii, nr.2, Alba Iulia, 2005

4.      Wikipedia- Craciunul

SURSE DE INCALZIRE NECONVENTIONALE

Sursele neconventionale de incalzire protejeaza rezervele si sunt ecologice. Cele mai cunoscute resurse neconventionale sunt energia eoliana, termala si solara.

Energia eoliana - aplica urmatorul principiu: o turbina este instalata in varful unui turn inalt (pentru a avea acces direct la curentii de aer, fara interferente din partea cladirilor de la sol, colecteaza energie kinetica de la vant, pe care o transforma in electricitate folosind un sistem de conversie. Electricitatea poate fi apoi transformata in caldura. Avantajul utilizarii acestui tip de energie este legat de costul scazut de producere a curentului electric iar principalul dezavantaj este legat de predictibilitatea scazuta a cantitatii de energie ce poate fi produsa. O locuinta tipica este deservita de o turbina eoliana si de un furnizor de electricitate local.

Energia geotermala  - In nucleul Pamantului sunt temperaturi de 6000 ºC, vulcanii fiind doar o dovada a acestei calduri. Caldura din interiorul Pamantului, care tinde de la nucleu catre suprafata Terrei, se numeste energie geotermala sau energia pamantului. In drumul ei catre suprafata pamantului incalzeste rezervoarele de apa subterane si straturile de pamant, care pot apoi fi considerate ca surse de energie pentru incalzire sau pentru producerea de curent electric, toate acestea facandu-se fara emisii cu efect de sera. Pentru a putea extrage energia nucleului, aceasta trebuie transportata de la mare adancime spre suprafata Pamantului. Pentru acest transport exista doua posibilitati: prin intermediul rocilor fierbinti sau prin intermediul apei fierbinti din straturile naturale de apa termala. Pentru a putea extrage caldura din rocile fierbinti se pompeaza apa care preia caldura rocilor fiind apoi pompata la suprafata. Apa termala fierbinte va fi direct pompata la suprafata. Ambele solutii se folosesc atat pentru incalzire cat si pentru producerea de energie electrica. Caldura Pamantului ne sta tot timpul la dispozitie, nu depinde de vreme sau de conditiile climaterice fiind cea mai constanta sursa de energie regenerabila.

Energia solara - Energia solara care ajunge pe Pamant in 40 de minute ar fi de ajuns pentru a acoperi nevoia de enrgie pe un an a intregii omeniri.

Este obtinuta cu ajutorul panourilor solare sau fotovoltaice. Acestea au avantajul ca nu polueaza transformand radiatia solara in caldura utilizata apoi la incalzirea apei. Pentru a se integra cat mai bine in ansamblul exterior al casei, panourile solare se monteaza pe acoperis. Instalatiile solare reprezinta o solutie care ofera mai multe avantaje: nu trebuie intretinute, au o durata de viata mare (in jur de 30 de ani), sunt silentioase, se instaleaza usor, nu polueaza si nu produc efectul de sera. Au insa si cateva dezavantaje, dintre care amintim pretul destul de ridicat si necesitatea verificarii/curatarii lor din cauza prafului.

Energia biomasei - Sistemele de incalzire cu biomasa utilizeaza materii vegetale si organice, precum lemnul, rezidurile agricole si chiar deseurile in scopul generarii de caldura. Aceasta caldura poate fi transportata si utilizata acolo unde se cere, pentru incalzirea si ventilarea cladirilor individuale sau in retea si chiar in procesele industriale. Biomasa este adesea disponibila gratis sau la costuri scazute dar are un mare dezavantaj - manipularea deşeurilor este o acţiune greoaie şi murdara.