Ieri am luat un 8...

.........unul dintre motive a fost ca am copiat de pe acest blog.
Sa ma supar sau sa ma bucur ca dl. profesor mi-a citit blogul?

;-)

Arhitectura sec XX

La inceputul secolului XX, arhitectii au lasat de-o parte stilurile traditionale si s-au straduit sa dea nastere unor tipuri de constructii practice si potrivite exigentelor societatii moderne. Revolutionarii arhitecturii s-au axat pe formarea constructiilor simple, practice, cu ajutorul tehnologiei noi, dezvoltate. După Primul Război Mondial, în Occident s-au dezvoltat doua stiluri de arhitectură modernă foarte diferite.

Stilul Art Nouveau avea linii și forme unduitoare, bazate pe formele naturale, caracterizat prin prezența motivelor floral-vegetale stilizate. Arhitecții acestei perioade considerau că forma ar trebui să urmeze funcția, elementul decorativ ar trebui să provină din structură, iar frumusețea să ia naștere în urma concordanței dintre formă și funcție.

Mișcarea a suferit numeroase modificări stilistice, de la structurile organice, create de  Antoni Gaudi, la imaginea rectilinie a lui Charles Rennie Mackintosh.

În contrast, alți arhitecți au început să proiecteze clădirile într-un stil mai funcțional și modern, folosind oțel, sticlă și beton armat, cu forme liniare, simple. Stilul a fost denumit "Internațional" iar scolile create de Le Corbusier, Groppius, Mies van der Rohe si de Frank Lloyd Wright, influențat de Bauhaus au promovat stiluri inconfundabile.

Constructii in piatra

 Piatra are două fete arhitecturale: în arhitectura monumentală, exprimă bunăstare, fortă, permanentă; în arhitectura domestică se prezintă ca un material modest, sincer, natural. La începutul secolului 20, arhitectura monumentală din piatră se asociază cu decoratii si fatade bogat ornamentate. Pentru Miscarea Modernă insa, eliminarea decoratiilor inutile devine un principiu fundamental iar fatadele de piatră bogat ornamentate ale arhitecturii monumentale traditionale au reprezentat o tintă evidentă. Totusi, folosirea pietrei în pereti portanti sau placaje de fatadă a fost în general acceptată, în contextul unei sintaxe moderniste. Dezvoltarea scheletului din otel si beton a înlocuit treptat peretii portanti din piatră la clădirile de dimensiuni mari. In contextul arhitecturii moderniste, pietrei i-a fost rezervat rolul de placaj, fără decoratii suplimentare, efectele estetice limitându-se la culoare si textură.

I s-a spus „vizionarul”…

 Antoni Gaudi y Cornet a fost, fără îndoială, cel mai original arhitect şi decorator de la începutul secolului al XX-lea, în epoca revoluţionară pe care francezii o numesc Art Nouveau, germanii Jugendstil şi spaniolii „modernistă”.

Născut în 1852, Gaudi şi-a legat numele şi opera de un oraş, Barcelona. Acolo, lucrările sale, casele Mila, Batllo şi Vicentz, Parcul Guell şi mai ales uluitoarea Catedrală Sagrada Familia, uimesc şi astăzi milioanele de turişti veniţi din toată lumea.

Gaudi a fost influenţat de arhitectura hispano maură, aşa-numitul stil „mudejar”, de gotic, şi în final, de baroc. Toate aceste stiluri se topesc şi se contopesc aproape la propriu în lucrările lui, creând o sinteză absolut originală şi inconfundabilă. Gaudi stârneşte admiraţie, stârneşte curiozitate, şochează de cele mai multe ori, dar rămâne unic. Arta lui Gaudi a fost comparată, în bătaie de joc, cu cea a cofetarilor şi patiserilor. El a fost însă nu doar un inovator şi un original al stilului numit generic Art Nouveau, ci şi un precursor al supra-realismului.

Istoria becului

Deşi mulţi ştiu că Thomas Edison a inventat becul cu incandescenţă în anul 1879, în fapt, acesta l-a perfecţionat. Primul bec a fost inventat in 1800 de Humphry Davy, un om de stiinta englez. El a inventat o baterie si a conectat la ea 2 fire si o bucata de carbon. Carbonul s-a aprins producand lumina. Acesta tehnica de obtinere a luminii s-a numit arc electric. Se considera insa ca lumina electrica a fost inventata consecutiv de 2 oameni: Thomas Edison in SUA si de Sir Joseph Wilson Swan in Anglia. Ca sa se creeze lumina, este nevoie de un filament intr-un balon fara oxigen pentru ca oxigenul face ca filamentul sa arda cu flacara. Primul care a inventat becul a fost Swan, care in 1860 a descoperit ca un filament facut din carbon functioneaza. El a avut probleme insa cu vidarea bulbului de sticla (scoaterea completa a oxigenului din bulb). Alti 22 de cercetatori au realizat dispozitive similare. Edison a experimentat alte sute de filamente confectionate din diverse materiale. In 1879 el a construit un mic bec pentru a fi utilizat in locuinte. La inceput, filamentul insa nu a rezistat decat cateva ore si s-a ars. La sfarsitul anilor 1880 a produs un bulb care a luminat 1.500 de ore. Filamentul acestuia era realizat din grafit. DIN CE ESTE COMPUS UN BEC INCANDESCENT? Alcătuirea becului este uimitor de simplă: clopotul de sticlă umplut cu un gaz inert ca argonul, două tije metalice pe care este prins filamentul şi care au rolul de a realiza circuitul necesar “curgerii” curentului electric prin bec, o montură de sticlă pe care sunt prinse cele două tije şi soclul pentru înşurubare a becului. Temperatura foarte ridicată duce la “epuizarea” materialului din care este alcătuit filamentul, tungstenul, care deşi rezistă la temperaturi ridicate pentru o vreme îndelungată, în timp se subţiază şi se rupe, ceea ce înseamnă arderea becului. În fapt, din cauza temperaturilor ridicate, atomii de tungsten se desprind din filament şi se aşază pe interiorul balonului de sticlă al becului. CE ALTE TIPURI DE BECURI EXISTĂ? Există trei tipuri de becuri: becul cu incandescenţă, becul fluorescent şi becul cu halogen. Becul fluorescent a apărut în jurul anului 1930 şi este mult mai eficient decât becul incandescent. Acesta are partea interioară căptuşită cu fosfor şi este umplut cu un gaz inert. Fosforul are rolul de a reflecta lumina produsă de bec. Lumina becului fluorescent nu este însă asemănătoare celei naturale, distorsionând culorile. Becul cu halogen creează o lumină albă, foarte asemănătoare cu lumina naturală. Acesta produce foarte multă căldură şi nu poate fi încapsulat în sticlă, ci în cuarţ. În interiorul becului se găseşte halogen, nu argon.

Explicatie simpla si usor de retinut - CONVEX / CONCAV

 Fotografia am gasit-o pe internet si este extrem de sugestiva. Felicitari autorilor! :-)

POLUAREA ASEZARILOR UMANE

Poluarea este procesul de impurificare a mediului, prin care are loc vicierea unui mediu natural sub actiunea unor factori/substanţe toxice, numiţi generic poluanţi(erbicide, pesticide, praf, pulberi, fum, reziduuri industriale, deşeuri, gunoaie, detergenţi, etc.). Poluarea reprezintă prezenţa unor substanţe solide, lichide sau sub formă gazoasă, de vapori sau orice formă de energie care introdusă în mediu modifică echilibrul ecologic, îngreunează activitatea economică şi pune in pericol viaţa omului. IMPORTANTA AERULUI  Este izvorul de oxigen necesar vieţuitoarelor;  Sursa de dioxid de carbon pentru fotosinteza;  Sursa de azot necesar plantelor;  Generator de energie prin arderile diferitelor substante – întreţine arderea combustibililor. POLUAREA ATMOSFEREI – AERULUI POLUANŢII AERULUI  Dioxidul de sufl si oxizii de azot – care impreuna cu apa dau naştere ploilor acide  Hidrocarburi florurate sau clorurate – afecteaza stratul de ozon – radiaţii  Praful si pulberile vulcanice – respiratie dificila vietuitoare; împiedica transporturile, mai ales cele aeriene.  Alţi oxizi – anhidrida sulfurică determină aparitia smog-ului, ceţii poluante, care împiedica fotosinteza şi împiedică respiratia corespunzatoare; Gazele de eşapament; SURSE DE POLUARE- trafic auto,activitati industriale, eruptii vulcanice; IMPORTANTA APEI:  APA ESTE ESENTA VIETII – toate vieţuitoarele nu pot trăi fară apă;  SURSA DE MATERIE PRIMA PENTRU INDUSTRII SI CONSUM CASNIC;  SURSA DE ENERGIE – HIDROCENTRALE si CENTRALE MAREO-MOTRICE;  CALE DE TRANSPORT POLUAREA APEI Poluarea apei reprezinta contaminarea izvoarelor, lacurilor, apelor subterane, a marilor şi oceanelor cu substante daunatoare mediului inconjurator. Surse de poluare: a) CENTRELE POPULATE - apele menajere; b) APE REZIDUALE - provenite de la diferite industrii; c) DIFERITE SUBSTANTE FOLOSITE IN AGRICULTURA – pesticide, erbicide; îngrăşăminte d) DIFERITE SUBSTANTE ORGANICE DIN DEPOZITAREA DEJECTIILOR SI GUNOIULUI DE LA ANIMALE; e) INGRÅŞÅMINTE CHIMICE; f) PRODUSE PETROLIERE DEVERSATE, IN URMA ACCIDENTELOR NAVALE – mareea neagra, etc. g) METALE - cuprul, plumbul, mercurul, seleniul; h) DESEURI PLASTICE EFECTE ALE POLUARII APEI DISPARITIA UNOR SPECII; DEGRADAREA ECOSISTEMULUI ACVATIC; IMBOLNAVIREA CONSUMATORILOR/VIETUITOARELOR; MOARTEA SPECIILOR DE PESTI SI NU NUMAI; CADEREA PENAJULUI LA PASARI; CANCER LA OAMENI; COPIII CU MALFORMATII Masuri de combatere a poluarii apei Construirea de baraje; Epurarea apelor reziduale de la diferite industrii si cele rezultate din cresterea animalelor, abatorizare, tratarea namolurilor, etc. Construirea de bazine speciale de colectare a deseurilor si reziduurilor periculoase si evitarea deversarii lor in emisari naturali sau amenajati;Constructia unor zone de protectie a apelor POLUAREA SOLULUI SOLUL este spaţiul de viaţă pentru numeroase vieţuitoare dar şi mediul de amplasare al aşezarilor umane, amenajarea de drumuri şi alte obiective industriale. Poluarea solului este strans legata de poluarea aerului si apei. Surse de poluare: a) Ingrasamintele chimice, erbicidele si pesticidele; b) Irigarea cu ape reziduale provenite de la ferme si complexe zootehnice; c) Substantele radioactive provenite din laboratoare sau din explozii; d) Depozitarea de deşeuri din diferite alte domenii industriale, Ambalaje etc.. Combaterea poluarii solului  amenajarea de locuri speciale pentru depozitarea gunoaielor;  diminuarea eroziunii solului prin plantarea arborilor;  folosirea judicioasa a ingrasamin telor, erbicidelor, pesticidelor;  folosirea de metode agrotehnice care sporesc fertilitatea solului – ingrasarea cu plante verzi si utilizarea ingrasamintelor organice fermentate; lucrari ale solului cu utilaje agricole complexe care sa combata batatorirea, etc. SUPRAEXPLOATAREA RESURSELOR-Desecarea luncilor inundabile, Defrisarea padurilor, Braconajul.

Kerstin Gier

Kerstin Gier, auteur allemande né en 1966, est une auteure très populaire dans son pays. Elle est célèbre pour ses romans d’humour et d’amour pour jeunes adultes et adolescents. Mariée avec 4 enfants, elle a écrit une Trilogie: Rouge Rubis, Bleu Saphir et Vert émeraude. Le style d’écriture nous permet de vivre le récit comme si nous étions prêt de l’héroïne. L’histoire raconte la vie de Gwendolyn, 16 ans, qui est une lycéenne apparemment simple et banale et qui vit dans une famille assez particulière. Elle vit avec sa maman, son frère et sa sœur, sa grand-tante Maddy, sa Grand mère Lady Arista, son autre tante Glenda ainsi que sa cousine Charlotte. Cette famille présente une particularité qui elle n’est pas du tout banale : dans celle-ci, est présente une demoiselle ayant un pouvoir tout nouveau pour elle : de voyager dans le temps. Charlotte, notre future voyageuse, est donc une adolescente née dans une branche féminine de voyageur dans le temps (il existe aussi une branche masculine représenté par la famille de Villiers). Elle a été préparée pendant toute son enfance afin d’être totalement prête pour son premier saut dans le temps. Tout ceci semble banal jusqu’au jour un Gwendolyn est projetée au début des années 1900. Cette visite dans le passé dure un laps de temps, mais un souci est présent, Charlotte n’est pas la voyageuse comme prédit ! Gwendolyn qui se croyait sauvée de ce gêne hors du commun et assez ennuyant s’avère être maintenant dotée d’un pouvoir surnaturel dont elle risquerait bien de découvrir d’autres. Ce petit imprévu a été causé par la maman de Gwendolyn qui a menti depuis toujours, même à sa famille, sur la date de naissance de sa fille, rien que d’une seule journée afin de la protéger mais aussi pour que tous les regards soient tournés sur Charlotte et non sur celle-ci. Mais Gwendolyn est donc maintenant notre toute dernière voyageuse dans le temps, parmi les 11 déjà présents. Parmi les 11 déjà présents, les 11 diamants, tous nommés différemment, celle-ci représente le rubis, notre petite dernière qui va enfin pouvoir faire refermer le cercle des voyageurs dans le temps afin de faire découvrir le secret. Elle va devoir sauter dans le temps avec Gideon de Villiers afin de collecter les quatre sortes de sang manquant et compléter le chronographe. Cette appareil permet de savoir où et quand on atterrit. Quand les douze sortes de sang différents sont présents dans le chronographe, un secret est donc dévoilé, mais lequel ? Gwendolyn est toujours la même, une demoiselle calme, sans histoire n’étant pas banale comme écrit ci-dessus. Elle est bien déterminée à ne pas tomber sous le charme de Gideon et à réaliser sa tâche sans se lier d’amour avec celui-ci. Elle est notre héroïne et est dotée du gène des voyages dans les temps. - Gideon est une personne semblant prétentieux mais ayant quand même une tenue polie, convenable, aux airs un peu nobles par ses manières. Il est charmeur et a beaucoup de savoirs au niveau des voyages dans le temps. On a vraiment du mal à le cerné au début, mais il semble petit à petit se dévoilé et ouvrir son cœur. - Xémérius, un esprit gargouille qui suit Gwendolyn tout au long du récit. Points positifs : Héroïne parfaite, avec une bonne répartie pour notre plus grand plaisir, belle histoire entre nos deux personnages principaux, récit remplit de rebondissements alléchants, bonne écriture du roman ET BONNE FIN. J’adore l’écriture de Kerstin Gier !

Publicitate pentru "Istoria Literaturii Romane"

Intr-una din saptamanile trecute a trebuit sa raspundem unei provocari: sa facem o prezentare care sa convinga publicul sa cumpere o carte. Prin dimensiunile ei, Istoria Literaturii Romane a lui Calinescu da cele mai mari ingrijorari unui cititor ambitios, dar ea a fost cartea care m-a inspirat iar aici este prezentarea publicitara.